Ne aliniem la GDPR!

Vă aducem la cunoștință că www.rapitorimania.ro utilizează fișiere de tip cookie și alte tehnici similare pentru a asigura funcționarea site-ului și protejarea datelor dvs., pentru a vă oferi o experiență cat mai placută și personalizată, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul într-un mod anonim.

Le oferim partenerilor noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză a traficului informații cu privire la modul in care folosiți site-ul nostru prin intermediul cookie-urilor pe care ei le pot seta.

Înainte de a continua navigarea pe www.rapitorimania.ro, vă rugăm să citiți și să întelegeți conținutul Politicii de utilizare cookie și al Politicii de confidențialitate.

Prin continuarea navigării și utilizarea serviciilor noastre, vă exprimați acordul cu privire la Politica de utilizare cookie și la Politica de confidențialitate.

Ultima modificare: 29.05.2018
pop-up fumigena senzor

De ce sa iti duci copilul la pescuit!

duminică, 8 februarie 2015   |   8915   afişări   

De ce sa iti duci copilul la pescuit!

N-aş putea să uit vreodată că prima mea unealtă de pescuit a fost o undiţă de bambus din două bucăţi, cumpărată de bunicul meu de la magazinul de sport al anilor ’80, şi că prima mea captură cu undiţa respectivă a fost un oblete prins în compania tatălui meu, într-o superbă după-amiază de vară, pe unul dintre lacurile de acumulare construite pe Ialomiţa. Mă gândesc (sau poate sper) că nici fiica mea nu o să uite vreodată că la 6 ani a capturat primul ei peşte, pe Isacova, în Deltă – o mârliţă de 20 cm! – pentru ea, dar şi pentru noi, părinţii, un prilej de emoţie autentică – pentru că eram acolo împreună, pentru că pescuiam, pentru că asta ne făcea fericiţi. Și dacă-mi este permis să fantazez pentru ce va să vie, cred că ştiu ce i-aş lua cadou unui nepoţel...

 
 
Din realitatea magică de mai sus cobor uneori prea abrupt într-o altă realitate – cea a cabinetului de psihoterapie în care lucrez şi unde mă confrunt, în fiecare zi, cu suferinţa umană a copilului, a adolescentului şi a adultului. Nu este locul să insist asupra multitudinii cauzelor acestei suferinţe, ci aş vrea doar să remarc că, de multe ori, ea este consecinţa unei rupturi importante care survine între om şi Sine însuşi, între om şi Natura din el. Pentru că, da, Sinele este în la fel de mare măsură Natura din om, pe cât de natură sunt copacii, apa, nisipul, natura din exterior. Nu ne putem îndepărta de natura din jur fără să o facem, implicit, şi de partea autentică şi sănătoasă din interiorul nostru, de propriul Sine... şi de aici şi suferinţa... 
 
 
Aş vrea să cred că un îndemn de genul „Reîntoarceţi-vă la natură ca să fiţi sănătoşi, psihic şi fizic” conţine un adevăr evident. Realitatea îmi demonstrează însă că nu este aşa. Se pare că oamenii nu mai ştiu, în secolul în care trăim, cum să şi facă bine, şi atunci nu-mi rămâne altceva de făcut, verbal sau în scris, cu pacienţii mei sau cu voi, cititorii, decât să reiterez mesajul: REÎNTOARCEŢI-VĂ LA NATURĂ!!! Într-un secol în care timpul nu pare să mai aibă răbdare cu oamenii, în care copiii petrec zile şi nopţi în faţa calculatorului jucându-se, în care părinţii lucrează uneori şi 12 ore pe zi, în care mallul – acest jalnic templu de consum – este locul căutat cu predilecţie de familia reunită în weekend. Ei bine, acesta este secolul în care fiecare dintre noi, la nivel individual, putem înţelege cât de mult rău ne facem singuri şi putem decide să facem ALTFEL. 
 
 
 
Vă doresc din suflet, celor care n-aţi avut ocazia, să vedeţi realitatea prin ochii copilului care şi prinde primul peşte. Uneori sunt lacrimi în ochii aceia, bucuria victoriei, alteori speranţa şi visul pentru capturi mai mari, de cele mai multe ori nostalgie la finalul zilei şi dorinţa exprimată verbal de copil de a reveni. Și asta pentru că ESTE ATÂTA VIAŢĂ în felul în care trăim legătura cu natura, indiferent dacă suntem adulţi sau copii şi, mai mult decât atât, cred că nu există loc mai potrivit ca să fim împreună şi să învăţăm (sau să reînvățăm) lucruri despre CUM să fim împreună decât natura. Indiferent dacă pescuim sau mergem prin păduri cu bicicletele, ne căţărăm pe munţi sau facem triatlon, suntem în mod cert mai câştigaţi decât dacă ne-am petrecut weekendul în interior. 
 
 
 
În ceea ce ne priveşte pe noi, pasionaţi ai pescuitului, nu mai există niciun dubiu vizavi de ce efect are o zi de pescuit asupra noastră. Și pentru că problema timpului dedicat acestei activităţi, şi mai ales faptul că de multe ori acest timp este în detrimentul celui petrecut cu familia, necesită rezolvare, haideţi să dăruim din darul care ni s-a făcut şi nouă la un moment dat, căci „dar din dar se face rai”. Haideţi să cumpărăm şi noi undiţe de bambus copiilor, să-i bucurăm şi să ne bucurăm de momentele petrecute împreună pe baltă. Natura este cea care ne poate face tuturor darul inestimabil al liniştii interioare, al aromoniei cu şi de Sine şi, nu în ultimul rând, al armoniei cu cei dragi. Vă invit să reînvăţăm armonia, să ne reconectăm prin natură la natura din noi înşine şi să fim sănătoşi, psihic şi fizic. În acest sens... 
 
Alexandru Antonescu - pshiholog terapeut 
 
 
 




Comentarii


Momentan nu există comentarii.


cristialbu.ro