Pesti mari in Romania. Pastrav de rau by Masivu, 71 cm!

 

 

Acum 2 ani, ma gaseam pe un raul Cerna, in concediul de vara, facandu-mi "exercitiile" cu el in fiecare dimineata si seara. Era intr-o dimineata de august, se crapase un pic de ziua, raul era tocmai cum trebuie, nici prea limpede nici prea tulbure, un pic "ciupit", iar ziua trecuta fusese viitura. Aveam cateva locuri unde stiam ca stau pastravi mai mari, locuri adanci si cu bolovani mari, si eu pescuiam preponderent cu rotative, stiindu-le productive in zilele anterioare. Intr-o bulboana de vreo 3m adancime, am tot incercat tot felul de momeli, mari si grele, fiindca altceva nu ajungea pe fund, in "sufrageria" lor.  

 

 

 

Pastravii mari arareori se ridica dupa ceva din cuibul lor, preferand ca si alti rapitori de talie mare prazi usor de prins si voluminoase, pentru a consuma cat mai putina energie. Brusc imi amintesc ca Robert "spaniolul" sau "capatzina" cum vreti sa-i ziceti, imi facuse niste voblere speciale de pastrav, rugandu-l sa mi le coloreze ca pe niste pui de pastrav. Il bag pe cel mai mare, pe la 4,5cm, tinandu-l in curent sa atinga adancimea m,axima si jucandu-l pe loc indelung, actiunea curentului permitandu-mi acest lucru. In locul respectiv, era un "prag" exact cum cauta pescarii de salau prin baltile si lacurile noastre. Punandu-mi baza in primele lanseuri, le fac perfect, ca la carte. Nimic..  

 

 

 

Din nerabdare  insa, la lanseul al 5-lea recuperez mai repede si mai nervos decat de obicei. Vad o silueta mare venind scurt in urma si disparand in adancuri... primele ganduri au fost ca ori m-a vazut, ori a ratat. Cu inima batand tare, fac a 6 lansare... si ZBANG, cu scuturaturi TARI din cap, pestele se incapataneaza sa ramana pe fund! In alte cazuri mi-au mai sarit in sus, asta... lipit de fund ca busteanul! 10 minute, nu l-am vazut, semanand cu o agatatura daca nu mai scutura din cand in cand din cap! Frana ticaia incontinuu, lasand-o pe "moale", cand am vazut ca e un peste mare. Dupa 10 minute, ii vad coada, reusind sa il aduc la suprafata (pastravarii stiu cum e  ) si imi zic in gand "hohooo, pare ca ar avea vreo 2,5kg, oricum imi bat recordul". Insa nu ma pripesc si ii las frana moale pana oboseste. 

 

 

 

Cand l-am adus la mal prima oara si a intors spre larg, am intepenit, cu tot sangele rece pe care il aveam! Avea corpul cat un somon din comert, iar capul era CAT O NICOVALA! Un exemplar cum n-am vazut nici pe lacuri foarte des, daramite pe un rau... L-am lasat sa-si faca numarul, inca vreo 4-5 minute, si cand am vazut ca a dat semn ca sta pe o parte, am pus "branca" sub el si sus pe mal! Iar pe mal, o fina zvacnire din cap si ZVIRR! voblerul afara din gura, cu AMBELE ANCORE D R E P T E !  Chiar nu pot sa va descriu sentimentul pe care l-am avut, am tipat ca Tarzan, Rahan, Stallone si toti la un loc de bucurie! Noroc ca n-a trebuit sa leg ceva fir la loc, ca tremuram ca piftia!!! Ce sa mai vorbim, una din CAPTURILE VIETII! 

 

 

 

A fost singurul peste retinut in ziua aceea: desi am mai avut 3 pesti, i-am eliberat. Mi-am zis ca pentru un asa "cadou divin", nu mai trebuie sa supar Mama Natura sau sa il manii pe Dumnezeu... Ajuns la cabana, il masor si il cantaresc: 71cm si 3,950kg! Inca nu imi venea sa cred, era de-a dreptul Goliat pe langa talia pastravilor de rau obisnuiti... Desi sunt adeptul C&R in limite  mai mult decat de bun simt, Goliat a fost "la piece de resistance" si la gratarul din acea seara. Faptul ca a luptat cu atata indarjire, ca a muscat tocmai la "puiul" lui mai mic si ca s-a lasat atat de greu pacalit imi da sperante ca anul viitor voi mai gasi unul ca el...daca nu chiar pe taica-sau sau bunicul! Sa nu-mi ziceti ca sunt doar vise! Am un atu... sunt ajutat "in secret" de cativa din cei mai buni  si destoinici fauritori de voblere, eu devenind "field-tester"-ul lor...O ultima inghititura din portia mea de peste in seara respectiva, precumsi faptul ca dupa ce l-am epuizat si scos pe mal, ancorele erau aproape drepte, mi-a intarit un sentiment: A FOST SA FIE PASTRAVUL MEU. (Radu Ioan “Masivu”)