Avem campionate nationale, liga de spinning, Romania este pe primul loc in clasamentul general al Campionatului Mondial de pescuit la rapitori din barca, pescuitul sustinut de milioane de pescari este sportul numarul 2 in Romania dupa fotbal. Prea putin interesant pentru oamenii mari care se joaca de-a media. Si totusi avem un copil interesat de ceea ce se intampla in acest fenomen numit pescuit, o cheama Miruna, este reporter special la Digi 24 si realizeaza cea mai informativa emisiune pentru copii, “Jurnal cu oameni mari”.
“Cine nu şi-a dorit să prindă peştişorul de aur, cel care îndeplineşte orice dorinţă? Şi cum primul pas este să pescuieşti, eu am luat primele lecţii! Şi nu de la oricine. Campionul naţional la pescuit de răpitori, Eugen German m-a învăţat ABC-ul micului pescar! Şi, culmea, chiar a funcţionat! Am prins primul meu peşte!” Miruna
Miruna: De unde pasiunea ta pentru pescuit?
Eugen German: Pasiunea pentru pescuit o am din copilărie și o datorez tatălui meu... el m-a dus prima dată la pescuit, ne-a dus – pe mine și pe fratele meu și, practic, el este cel care ne-a pus prima dată undița în mână.
M: Cum ai reușit să fii tu mai bun decât toți ceilalți pescari din România?
E.G: Am reușit să câștig campionatul național, nu să fiu neapărat mai bun decât toți pescarii din România... E un cumul de factori care a contribuit la chestia asta... În primul rând, experiența mea, pentru că pescuiesc de foarte mult timp și am participat la foarte multe concursuri – în concluzie am fost mai bun, mai norocos, mai inspirat.
M: Care a fost cel mai mare pește pe care l-ai prins tu până acum?
E.G: Știucile au fost cei mai mari pești pe care i-am prins, dar cel mai mândru sunt de o știucă de 1,05 m pe care am prins-o în timpul unei etape de campionat național și care reprezintă recordul de dimensiune al campionatului.
M: Te rog să îmi spui și mie o poveste pescărească... de fapt, povestea ta preferată!
E.G: Pescarii sunt niște oameni, așa, considerați mincinoși, cum că exagerează foarte mult capturile, dimensiunea acestora... Eu n-am o poveste din asta, slavă Domnului, pentru că am reușit să pescuiesc suficienți pești, dar am pățit și eu tot felul de lucruri pe malul lacului. De exemplu, când eram așa, cam de vârsta ta, pescuiam la Bicaz, eram cu tata și cu fratele meu, m-am îndepărtat la vreo 20-30 de metri de ei, am vrut să prind un pește mai mare, să merg unde era mai multă liniște, iar după vreo câteva minute am avut nevoie de ceva de la ei și m-am întors, lăsând undița acolo... când m-am întors, n-am mai gasit-o – între timp venise un pește mare, mi-a luat-o, mi-a tras-o de pe suport... a fost o adevărată dramă pentru mine atunci! Acum e doar o chestie care mă amuză. :)
M: Dacă ai prinde peștișorul de aur, ce i-ai cere? :)
E.G: Dacă aș prinde peștișorul de aur, i-aș cere, în primul rând, să fiu sănătos... Dar dacă aș avea dreptul la mai multe cerințe, i-aș cere și să avem niște ape mai curate, niște oameni mai civilizați în țara noastră.
M: Cât ai stat cel mai mult pe barcă, la pescuit?
E.G: Partidele la pescuit, la răpitori, sunt de durata unei zile, iar cel mai mult am pescuit într-o vacanță de pescuit cu echipa națională, când am participat la un campionat în Laponia, unde am pescuit continuu de dimineață până a doua zi dimineață. Acolo, vara nu e noapte, e lumină continuu și am pescuit peste 20 de ore.
M: Ai două fete gemene – ele au moștenit pasiunea ta?
E.G: Sunt destul de mici, cam de vârsta ta – au nouă ani. Merg cu mine la pescuit, au mers de mici împreună cu mine și cu soția mea. Pescuitul, pentru ele, este un pretext să iasă din casă, să iasă în natură, la aer curat, lucru pe care ți-l recomand și ție.
M: La ce competiții participi anul acesta?
E.G: Cel mai important concurs la care voi participa va fi campionatul mondial, unde voi participa alături de ceilalți membri ai echipei naționale, în toamnă, la sfârșitul lui septembrie, în Estonia.