Povesti cu stiuci! Final CM Rusia 2017.

 

 

Eugen cu Cristi au vrut sa ne faca o surpriza frumoasa, fara vreo intentie de a ne imbolnavi de vreo boala cardiaca… Intre timp aflam de la Sava ca stewardul lor l-a spus ca cealalta echipa a noastra are 3 pesti prin sms, apoi ca 4 pesti… ne bucuram toti, dar nu ne venea sa credem aproape de loc. Informatiile se bateau cap in cap si noi stiam sigur doar ce aflasem de la Cristi. A venit momentul sa parasim cabana si sa mergem la finish sa asteptam echipele. Asa am aflat ca echipa Rusiei sta foarte foarte bine cu ambele echipe, dar si ca cea a Belarusului sta foarte rau. De Polonezi nu stia nimeni nimic.

Incep sa apara barcile si aflam ca prima echipa a Poloniei au la fel ca si Robert cu Andrei, 9 pesti si dupa ce cautam prin fise sa vedem exact care echipa dintre cele doua era respectiva, ne apuca emotiile. Sunt fix cei care se clasasera pe primul loc ieri. Apare si fisa si ne dam seama ca nu avem cum sa castigam mansa, Polonezii aveau un singur peste de 50+, restul incepeau numai cu 6. Intre timp mai vin barci si aflam de Franta ca are 5 la o echipa din care una mare, chestie de care eram constienti ca ne ajuta mult avand in vedere ca rezultatul lor din prima mansa nu era prea bun. Ne ajuta ca bateau echipele cu care ne bateam noi.

 

Gyorg tot incerca la Cristi, el tot zicea ca nu ii merge casca si nu se aude nimic. Noi lesinam pe mal si nu stiam inca daca sunt 1,3 sau 4 stiuci la ei in barca. Ce era insa sigur era ca avem podium la individual. Apare echipa a doua a Poloniei si cand vedem fisa nu ne putem ascunde sub nici un fel bucuria, aveau un singur peste pe fisa. Iar noi am urlat cat am putut pentru ca in momentul ala am stiut ca dupa atata munca, avem sigur podium si pe natiuni. Intrebarea cea mai mare era acum, cat de bine stam? Aveam doar de trecut un mic obstacol… Rusia. Auzisem ca ambele echipe stau foarte bine, dar nu stiam daca le e suficient sa recupereze cele 8 puncte diferenta la general. Apare si a doua noastra echipa si dai si urla de pe mal…. Cristiiiii!! Eugeeen!! Nimic… ii vedeam ca se uita ba la noi, ba in jos si tineau ceva in mana. In capul meu am zis ca se uita pe fisa sa vada centimetri si ca fac calculi, iar asta insemna ca au prins. Da de unde? Ei stateau cu camera mea in mana, ne filmau pe noi din barca si nu se uitau la noi ca sa nu ii tradeze zambetul. “Cristi, cate aveti?” il intreb eu cand se lipeste barca de pontoon. “Una..una peste… una peste alelalte 3”. DELIR ! Acela a fost momentul in care toata presiunea din mansa aia, am eliberat-o prin cel mai zgomotos urlet pe care l-am avut vreodata in viata mea. Si eu nu urlu, ever.

 

Am plecat apoi in marina sa ne ajutam colegii sa isi stranga echipamentele din barci, pe drum facand toate calculele posibile si imposibile cu informatiile pe care le aveam. 100% aveam argint la individual, si MACAR tot asa si pe natiuni. Toti eram cu gandul la aur, dar nimeni nu indraznea sa o zica cu voce tare.

Ce a urmat la reintalnirea cu colegii nu pot sa va descriu in cuvinte. Imi dau lacrimile de fericire chiar si acum in timp ce va scriu aceste randuri. Pe scurt, am plans toti si ne-am bucurat ca niste copii pentru ca stiam ce-am realizat impreuna. A fost cu atat mai frumoasa victoria pentru ca am asteptat doi ani dupa ea, pentru ca anul trecut in Irlanda, exact in aceasi formula, pierdusem totul dupa a doua zi, cazand de pe un detasat loc 1, pe locul 4 la cateva puncte de podium.

 

Au urmat apoi impachetarile, asteptarile rezultatului oficial ce ne-a confirmat un loc, un loc 2 la individual plus cireasa de pe tort, un loc 1 pe natiuni, iar apoi festivitatea de premiere. Totul culminand cu intonarea imnului Romaniei de pe cea mai inalta treapta a podiumului, un moment pe care il doresc tuturor sa si-l faca un tel in viata. E un adevarat tratament pentru suflet si o traire ce leaga o echipa, definitiv si permanent.

Multumim Iulica Tirnacop care a venit pe banii lui sa puna umarul la treaba. Multumim David Neacsu care pe langa faptul ca a fost unul dintre cei mai mari sponsori al lotului initial, apoi a suplimentat bugetul nostru si in final a venit cu noi acolo sa ne ajute, sa ne imbarbateze si sa ne poarte noroc.

 

Multumim sotiilor noastre pentru intelegere, sustinere si incurajare, toate neconditionate. Fetelor, desi nu recunoastem asta suficient de des, sunteti cel mai de pret si mai mare sprijin al nostru.

Multumim NEUMARKT, HIMALAYA, DIGI, HERAKLES, RAPTURE si RELAX. Fara sprijinul vostru aceasta performanta nu ar fi existat. Rezultatele bune, au in spate pe langa efort fizic, un mare efort financiar. Avion, cazare, barci, masini, echipamente, toate costa, iar fara ajutor extern, efectiv nu se poate. Mai ales in conditiile in care mergem la fiecare editie de Campionat Mondial cu gandul la podium, nu doar la bifat prezenta. Iar pentru asta e nevoie de antrenamente, chestie care dubleaza costurile. Iar fara antrenament in ziua de azi, e aproape imposibil sa vii acasa cu o medalie. E important sa stii ca ai pe cineva aproape de la inceput pe care sa te bazezi an de an si care intelege aceste aspect. Ar fi foarte bine daca pe langa aceste branduri puternice, am aveam si altele care sa inteleaga necesitatile performantei si sa fie decise sa ajute la dezvoltarea unui parteneriat de durata. In momentul de fata nu suntem una dintre putinele natiuni cu pretentii constante la podium ce nu are barci proprii. Una e sa pescuiesti din barca ta, alta e sa fii nevoit sa tragi la sorti din niste barci nu tocmai ideale. Factorul noroc trebuie indepartat cat mai mult posibil si mers acolo pe chestii sigure. Nu in ultimul rand, vreau sa le multumim si prietenilor Sergiu si Irina, frati de-ai nostri basarabeni cu care ne-am intalnit acolo si care ne-au ajutat enrom sa comunicam cu cei de acolo. Fara ei totul ar fi fost mult mai greu.

 

 

Cam aceasta a fost a 10-a editie a Campionatului Mondial de pescuit la rapitori din barca cu naluci artificiale. Echipa, Lucian Constantin, Andrei Sava, Robert Boanta, Eugen German, Cristian Dragota, Petre German si subsemnatul Rares Boeriu, va multumeste inca o data tuturor pentru sustinere si credem cu tarie ca acest rezultat este doar inceputul unui lung drum de succese. O sa vedeti.

 

 

Ganduri si strategii inainte de prima mansa

A venit momentul ca tot ceea ce am invatat in cele sapte zile de pescuit pe acest lac sa punem in practica. In ultima zi de antrenament am avut ca si target confirmarea unor zone pe care am avut rezultate zilele trecute, restrangerea nalucilor cele mai productive si verificarea finala a echipamentelor. Totul a fost pus la punct in cel mai mic detaliu, de la pozitia miciogului in barca si pana la ordinea in care echipele noastre vor aborda locurile cu potential.

 

 

 

Seara am facut strategia finala de concurs pentru prima mansa. Echipa Romania 1 formata din Eugen German si Cristi Dragota si echipa Romania 2 formata din Robert Boanta si Andrei Sava vor pescui zonele cele mai productive de pe ambele maluri in asa fel incat sa fie relativ aproape unii de altii, astfel incat daca una dintre echipe reuseste sa prinda multi pesti, sa o poata chema si pe cea de-a doua, si in acelasi timp sa se acopere o zona cat mai mare. Din aprecierile noastre, mansa se va castiga cu 6-8 pesti maxim.

 

Un localnic ne-a spus ca pe una dintre echipele gazda nu are cum sa o bata nimeni din lume niciodata pentru ca ei traiesc pe malul lacului si pescuiesc 90%, numai aici. Si ca vor pescui cu siguranta dupa salau, dar vor avea si stiuci mari printre ei. De curiozitate m-am uitat eu prin fisierele sonarului pe care il aveam in barca si din istoric am aflat ca au fost sterese 1371 de waypoint-uri si un fisier cu harta batimetrica. Asadar, cu siguranta localnicii pescuiesc mult la salau si teoria cu sacosa mixta e foarte plauzibila.