Este greu de explicat senzatia pe care o ai cand iti ataca la suprafata o stiuca de peste un metru. Si apoi lupta din barca unde cumetrele te bat la propriu. Cozi peste ochi la masuratoarea cu ruleta, leapsa cu dintii de caine, rugamintile sa stea cuminte la poza ca sa pară si mai mare urmate de febra musculara a impingerii monstrului in lentila aparatului de fotografiat. Noua ni s-au intamplat toate acestea la Holbina cu Strike Pro Wolf Tail Jr.
Holbina Trei Bibani
Nu este prima dată când dau naturalul pe incinte, apele tulburi pe ape limpezi, mârlele pe ştiuci de un metru. Într-un fel este normal când ai obosit să alergi prin Deltă arzând zeci de litri de benzină după o ştiucă de câteva kilograme care să-ţi dea emoţii în drill la fiecare zbatere de căpăţână. Chiar dacă nu vrei să o mânânci sau să-i iei icrele, ci doar să îţi satisfaci plăcerea de a prinde cu nălucile proaspăt achiziţionate sau să îţi testezi limitele echipamentului, fie că este vorba de fir, lansetă, mulinetă sau pur şi simplu nevoia de adrenalină. Asta când la final le pozezi şi le eliberezi. Bref şi pe acest început de toamnă am păţit-o iar. În cursul unui field test cu ceva năluci noi, după trei zile de pescuit pe natural fără rezultate notabile(pix, briceag, mârla), am cedat armele şi iată-ne resetaţi către cele 1200 de hectare private ale incintei Holbina Trei Bibani. Acvaristică, cum are zice Vijelie. Dar ce acvaristică!
Iarbă
Început de toamnă. Până se lasă iarba pescuitul la ştiucă rimează cu naluci de suprafaţă. Sau broaşte, buzz bait, topwatere. În cazul nostru, la inceput, s-au remarcat gumele Bass Assassin Die Diper (cârlige offset fără lestare jucate pe loc în micile ochiuri de apă) şi gliderele Strike Pro Buster Jerk (unde îţi permite vegetaţia 7-8 jerk-uri rapide).
Wolf Tail
Păi ce avem noi între gume şi glidere? Nişte Strike Pro Wolf Tail Jr., pe care le-am luat în probe de la Efftex, ni s-au părut perfecte pentru pescuitul la suprafaţă în România la ştiucă (corp floating, turbuleţă maximă a grubului din coadă pe suprafaţă). Hai cu ele-n test!
Splash!
Teoriile sunt menite să fie demonstrate prin practică. Wolf Tail este cea mai bună alegere, sincer nici noi nu ne aşteptam. Este o nălucă simplu de animat, pur si simplu o lansezi şi o mulinezi constant la suprafaţa apei. În evoluţia liniară bate pe flancuri şi face turbulenţă la suprafaţa apei. Doi în unu. Atacul este vizibil, spectaculos şi productiv. Nu am ratat nicio ştiucă, probabil şi graţie celor doua ancore din dotare.
Cumetrele
La Holbina Trei Bibani ştiucile de un metru nu sunt o raritate. Începi cu 80 cm, 90 cm şi cu perserverenţă sigur iei una de peste un metru. Dacă ai noroc în prima zi. Dacă nu ai, în maximum trei zile sigur te păleşte una de nu o uiţi toată viaţa. Fie îţi rupe firul, lanseta, mulineta, sau pur şi simplu îţi scuipă perfid năluca smotocindu-ţi orgoliul. Am păţit-o în repetate rânduri încă de acum 5-6 ani pe aceeaşi locaţie.
Peste 100 cm
Pe astea le-am dat afară. Eu 100 cm, Bogdan Doncea (Cox) 103 cm. Ambele la suprafaţă, atac exploziv, Wolf Tail. Mai avem o poveste neterminată cu o ştiucă din “Coada Calului” care ne-a lăsat cu buza umflată de două ori. Sperăm, că odată, o să o vedeţi în poze, noi clar mai încercăm. Merită tot efortul, am văzut-o de două ori şi m-am făcut mic în barcă. De ambele ori, o dată pe Cox, o dată pe mine ne+a lăsat fără drept de replică. Fix în acelaşi loc , la Buster Jerk, culori diferite.Partida continuă...
The movie
Nu-i poveste pescărească, majoritatea stiucilor mari le-am prins la Wolf Tail. Chiar dacă în paralel am pescuit cu gume, glider, spinnerbait, oscilantă. Probabil aşa s-a nimerit sau am pescuit cu mai multă încredere în “năluca momentului”. Am avut Go Pro-uri în dotare iata si un film video despre această partidă memorabilă.
Da-te-n barci!
Dacă eşti pentru prima oară la Holbina, barcagiul este cheia succesului. El te duce, el te-aduce, el îţi spune unde şi cum s-au prins cele mai mari ştiuci. Şi cu ce năluci. Dacă mergeţi cu nea Dan, pe lângă un pescuit de excepţie o să şi râdeţi mult. Are multe poveşti de spus. In cazul nostru, nea Dan. Am ceva ani de pescuit catch&release la activ, dar niciodată până acum nu am am văzut o astfel de manevră de resuscitare. Când tradiţionalul “du-te, vino” nu funcţionează şi ştiuca tot stă încordată sub influenţa acidului lactic invadat în muşchi, aplicaţi metoda lui nea Dan. Masaţi uşor muşschii ştiucii de-a lungului coloanei vertebrale până când subiectul dă semne de revigorare. Mai ales când apa este caldă, ştiucile cu nerv în ele si drill-urile prelungite.
Toamnă gri, ultima zi.
Ne-am jucat frumos cu ştiucile Holbinei. În seara celei de-a treia zi un apus superb ne prevestea că vremea este în schimbare, aşa cum îi şade bine toamnei. Dimineaţa următoare pescuitul pe un vânt de peste 50 km/oră (două ghiondere rupte în încercările de staţionare) şi ştiucile apatice ne-au finalizat sejurul de pescuit. Am reuşit să mai păcălim câteva exemplare, mult mai mici şi mai puţine ca în zilele precedente. Revenim în noiembrie.
Andy Arif