Vibratia da senzatia! Ponturi si voblere rattlin de la Yo-Zuri.

Despre voblerele sonice, fara barbeta, am mai povestit in trecut. Pentru cei care se afla la inceput de drum in spinning, voblerele rattlin’ sunt apreciate de pestii rapitori datorita bilelor interioare (rattles) care duc la valori maxime turbulenta creata de naluca. Pe langa vibratia puternica din timpul evolutiei, bilele produc un zgomot specific, amplificat de corpul din plastic al nalucii. Datorita greutatii si formei, aceste vobelere ajung imediat pe substrat si pot fi “jucate” pe toate palierele apei, de jos pana in suprafata. 

Pesonal folosesc lansete mai permisive pe varf care m-au ajutat mereu sa nu am trasaturi ratate si nici pesti pierduti in drill. Pe mulinete pescuiesc cu monofilament (preferabil fluoro coated) intre 0,20 si 0,28 mm sau multifilament 15-20lb. Par un pic cam groase, dar aceste voblere, nefiind naluci de finete, permit in evolutia lor folosirea unor astfel de fire, bineinteles, pentru a nu le pierde prin agataturi. 
La salau, pe lacuri, imi place sa pescuiesc in zonele „accidentate” cu agataturi, ruperi de prag, pietre. Dupa ce m-am poziționat pe locul “fierbinte” incep tatonarea cu un jig mai greu pentru a-mi forma o idee despre structurile de sub apa. Apoi, dupa ce voblerul ajunge pe fundul apei incep o recuperare taras foarte lenta. Incerc sa pastrez un traseu cat mai aproapiat de agataturi, obstacole. Recuperez incet, cam o secunda la o tura de manivela. Dupa patru-cinci ture de manivela fac un stop de 3-4 secunde. Atacul salailor vine intotdeauna pe stopare. Cand salaii sunt pe platouri si apatici pe deasupra, incerc sa anim voblerul si mai incet, la limita de evolutie a acestuia. Atacul este fie puternic, scurt și sec sau foarte fin, simtit ca o ingreunare a lansetei. In ambele variante intep rapid, chiar daca uneori senzația de ingreunare este dată de intrarea voblerului intr-o structura.

Pe Dunare unde curentul apei isi pune amprenta, in lungul pragurilor, fac un fel de jigging clasic. Ridic usor voblerul de pe substrat, il las inapoi pe fund, pauza. Si repet. Din cand in cand mai fac cate o ridicare ampla de 1-2 metri. Pe langa salai am avut si alte surprize, stiuci, bibani, somni, uneori avati cand nu erau la joaca in suprafata.

La avat in suprafata e alta poveste cu spectacol. Lansez rattlin’ul si il mulinez in viteza, liniar, fara oprire, uneori cat pot de repede. Cat de repede? La maxium cat pot fizic si cat duce mulineta. Trasaturile sunt de infarct. Cand avatii stau mai jos sau in anafoare, las voblerul sa coboare incet pe curent pana in aproierea substratului si il joc in verticala cu ridicari ample din lanseta. Nu imi place sa fac asta in mod special, dar uneori aceasta tehnica aduce pesti.

O alta experienta am avut-o la stiuca pe canalele Deltei (natural si incinta) cu voblerul animat in acelasi stil ca la salau, alternat cu recuperari liniare, constante, moderate ca viteza de recuperare pe parcursul a cativa metri.

Pe scurt, asa dau eu. Unii joaca rattlin’ urile mai mult pe verticala, altii le recupereaza mai agresiv, fiecare isi poate forma un stil propriu de pescuit. Din punctul meu de vedere nu exista un fel gresit de a anima o naluca atata vreme cat prinzi in mod constant pesti cu tehnica ta.

Andy Arif