Lucrurile cresc, se fac mari. Evolueaza. Odata cu ele evolueaza si cei care le fac. Sa vorbim despre voblere, despre voblerele facute de mana. Handmade’uri pe numele lor mic. Ideea producerii lor a venit dintr’o necesitate. Romanul nu si’a mai permis sa piarda cate 2-3 Strike Pro pe sedinta de pescuit(desi sunt printre putinele prinzatoare), asa ca au inceput sa’si cumpere din astea mai scumpe, pentru tinut in vitrina. Sa revenim totusi la ale noastre.
Istoria lor incepe la curtea domnitorului Vlad Tepes, undeva pe la 1450. Artizan era pe atunci cel pe care acum il cunoastem sub denumirea de Alexandru Draghicescu Dady. El a fost primul care le’a facut. Marele domnitor Vlad avea nevoie de niste tepe. Tepe cu care sa’i omeneasca pe inaintasii actualului Arif. E, pentru asta l’a convocat pe maestru’ artizan Dady. Nemultumire totala. Punea mana pe’o prajina, se apuca s’o ascuta si tot vobler iesea. Initial am crezut ca I s’a taiat capu’ pentru tradare. Nu a fost asa. Peste vreo 600 de ani, a nenorocit productia nationala de cozi de matura. Rezultat? Aceleasi voblere. Legenda spune c’ar trai si azi, unii mai curajosi spun ca inca face asa ceva. In fine, povesti.Personal cred ca lumea le confunda cu cele facute de “mahestro Pilli”. Niste alea facute atat de asemanator cu ale taticului Dady de mai avea putin si le si semna cu onorabilul nume. Repet, la fel de legenda. Ca si eficacitatea celor facute de Ghenadie de altfel. Eficacitate dovedita pana a inceput sa devina produs de serie. Culmea e ca si astea prind, sau nu… Habar n’am, astept un feedback pentru ele.
Facem o paralela in timp, trecem peste producatorii contemporani, peste cei mai mult sau mai putin talentati. Ajungem la meteoricul Chereches sau la premiantul de Tase ( fenomene, spune lumea buna din pescuit), trecem si peste ei, generam iluzii cum ca mult prea seriosii nemti, fratii Bertilozaurus Rex or sa se apuce de facut si voblere(sau macar or da oleaca de paine amaratilor care nu se pricep atat de bine la prins biban), si ajungem la o definitie aproximativa a voblerelor handmade.
Parerea mea:
Un vobler handmade este produsul pasiunii in primul rand. Disponibilitatea de’a risca sa’ti lasi tendoanele sau buricele degetelor pe coltul mesei nu vine din neant. Da, e si nevoie, nimeni nu poate contesta asta. Insa, una e sa IL faci, alta e sa IL cumperi gata facut. In cel facut manual gasesti chin, munca, niste banuti investiti, niste vopsea inhalata, deranj in casa, cearta cu nevasta ca’I faci aschii. Pe undeva, Dumnezeul asta al pescarilor te recompenseaza. Citeam undeva ca multi sunt nemultumiti de pretul unui vobler handmade. N’ar trebui. Munca omului nu poate fi comparata cu munca unei masini. Da, cumperi un produs de serie si ai asteptari ca la un produs de serie. O masina nu o sa’ti probeze tie produsul asa cum ti’l probeaza un om. Credeti ca e simplu de facut unu? Va invit sa’l faceti. Chiar daca sunt facute la nivel de amator, o sa vedeti ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple.
Liviu Fratila
Acesta rubrica este un pamflet şi trebuie tratata ca atare. Articolul nu urmăreşte discreditarea sau denigrarea persoanelor prezente în materialele acestuia. Orice material prezentat în cadrul rubricii pamflet este strict pentru amuzament, iar orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplătoare.
Rapitorimania.ro