Sumar pescuit la rapitori:
Anglers Of The Year 2016 – Malin Musatescu
În prima manșă, o manșă de 9 ore, în care au punctat 10 știuci, s-au prins destule exemplare peste 90 cm și nenumărate alte capturi peste 80 cm. Se poate spune că această pistă de concurs a avut cea mai mare bonitate la nivelul anului 2016. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că aici au fost concursuri aproape săptămânal în sezonul de toamnă, și cu toate acestea de fiecare dată au fost aduse la măsurătoare multe știuci trecute de 90 cm. Pe primul loc al maratonului primei manșe s-a clasat echipa Florin Anastasiu – Leo Rusu (780 cm, captura cea mai mare 90 – doua știuci), membri ai clubului Delta Spinning Club Tulcea. Este o echipă care anul acesta a avut cea mai eficientă apariție pe pistele de concurs la știucă, reușind în această toamnă și o merituoasă calificare la Cupa Mondială de Știucă – PIKECHALLENGE 2017, de la Holbina. Pe locul 2 s-au clasat Alexandru Costea – Alexandru Doru (759 cm, cea mai mare știucă 94 cm), iar pe treapta a treia a podiumului s-au situat Zaharia Dorin – Vitalie Sarbu (757 cm, cea mai mare știucă fiind de 96 cm, devenind și CMMC al primei manșe).
Cum sa castigi un campionat national – Petre German
Cupa Arrow Okuma, si-a desemnat castigatorii, implicit campionii nationali si lotul reprezentativ al Romaniei la Campionatul Mondial FIPS CIPS, Rusia 2017. Dupa cinci etape de campionat national 2106 iata si lotul reprezentativ al Romaniei la Campionatul Mondial de Pescuit din Barca la Rapitori FIPS CIPS, Rusia 2017: Eugen German/Petre German, Andrei Sava/Robert Boanta, Csaba Imreh/Cristi Dragota. Fratii Eugen German si Petre German au reusit sa ajunga in echipa campioni nationali, dupa ce reusisera si la individual aceasta performanta – Eugen de trei ori – in 2006, 2013 si 2014, iar Petre o singura data, in 2008.
Let There Be Ultra Light – Malin Musatescu
Ca să înțelegeți unde vreau să ajung în textul de mai jos, aș vrea să încep cu o întamplare din anul 2000, când la Sarulești era organizată o Cupă Mondială de crap. Eram în spatele unei echipe din Serbia si la un moment dat senzorii au început să țipe, a iesit un sârb din cort, a ridicat lanseta din rod-pod și ar fi trebuit să urmeze un drill. Nu a fost să fie. A recuperat rapid, spunând că a ratat, apoi, pe la jumătatea drumului monturii spre mal, a zis că are totuși o plătică agățată. Ceva vibra în lansetă. Un moment care apare mereu și mereu în pescuitul la crap. Dar ceea ce urmează schimbă cu totul datele problemei.
Vechituri pentru monștri adevărați – Valentin Manus
Am văzut mulinetele pentru pește mare din ziua de azi. Sunt o glumă. De fapt, sunt mulinete mari și atât. Pentru că, la fel ca în cazul omului, dacă este mai mare, nu înseamnă că e și mai bună. Dar clienții sunt păcăliți, văzând o mulinetă uriașă pentru somn și cred că, dacă e mare, va scoate peștele cel mai mare. Nimic mai greșit, pentru că la interior mulinetele moderne au materiale de slabă calitate, rulmenți subdimensionați și angrenaje din celebrul material casant, zamac. Nu ca mulinetele de altădată, care ar trebui să-și facă loc înapoi în trusa pescarului de azi.
Si Monstri sunt oameni – Ovidiu Ursachi
Demult, demult, am cunoscut un pescar surdomut. Un tip foarte pasionat și care vorbea/povestea mult. Mult, în sensul că nu-i tăcea gura. Știa să-ți explice (pe limba și cu gesturile lui) cât de mare a fost crapul ăla de douăzeci de kile sau tenul de paișpe – din coastele lui a făcut araci la roșii… Șalău? – Păi, stai să vezi… avea dinții cât… și se încorda, se schimonosea… de te băga în groază. Au trecut anii și fascinația Monstrului apare în orice povestire pescărească: cum a făcut cărare prin stuf, cum a rupt Tortue de 0,45 ca pe nimic, cârligul Gamafudo l-a-ndoit ca pe bold. Cert lucru: cu Monstrul nu te pui. Face ce vrea, cum vrea, nu poate fi strunit nici măcar în vise. Dacă totuși pescarul reușește o captură de câteva zeci de kilograme, zeci de centimetri sau metri întregi, auzim adesea asta: „O fată, dacă nu era primul… îi dădeam drumul. Să fi văzut ce mi-a dat acum o săptămână”.
113 stiuci peste 1 metru în doar un an de zile! – Pierre Monjaret
Anul acesta am prins 113 știuci peste 1 metru, anul trecut 115. Mă concentrez doar pe peștii mari, prefer calitatea în detrimentul numărului de pești prinși. Grupurile care merg cu mine la pescuit prind numai știuci mari, dar îi atenționez de la început că la acest gen de pescuit este greu, trebuie să ai foarte multă rădbare.
Campioni Mondiali pentru o zi – Liga Romana de Spinning
La ședința tehnică am aflat că urma să avem repartizat prin tragere la sorți, în barca lui Andrei Sava și Robert Boanță, un englez, iar în barca lui Eugen și Petre German – un ceh. Ulterior, a doua zi dimineață ne-au schimbat englezul (din nu știm ce motiv) cu un lituanian. Asta ne-a îngrijorat puțin, mai ales că eram conștienți de avantajul informațiilor de pe apă. Rareş, în schimb, a fost repartizat pe barca irlandezilor, lucru care credeam că ne va fi de folos. Din păcate nu a fost așa, în special datorită faptului că irlandezii nu au reușit să prindă decât câte trei știuci de fiecare echipaj. După primele ore de concurs, echipele noastre au luat un avans considerabil, iar la finalul zilei de concurs aveau să ocupe prima poziţie din clasamentul general pe echipe, dar și la individual, cu echipa Andrei Sava–Robert Boanță. Aceştia au reuşit să prindă nu mai puțin de 23 de ştiuci, 18 dintre ele prinse pe locul descoperit de Iulian și Sabin, iar cinci dintre acestea, în golful din imediata apropiere a startului. După prima zi de concurs România era pentru a doua oară în istoria campionatelor mondiale de spinning pe locul 1 la echipe și la individual, după concursul din Italia 2008 (la bass pe lacul Lago di Garda).
Monstri de la New Egreta – Andy Arif
Am ajuns pe incintă într-o dimineață călduroasă de mai, începând să pescuim cam târziu, pe la ora 9 dimineața. Soarele puternic și lipsa totală a vântului nu ne-au dat mari speranțe la primele lanseuri, dar, pe măsură ce înaintam spre platform, știucile au început să își facă apariția. După o oră de pescuit aveam o medie de cinci știuci peste 80 de cm. Neînțepate anterior, sălbatice și deosebit de agresive, știucile atacau a doua și a treia oară năluca, chiar dacă le ratam din prima înțepătură.
Ziua in care vine Monstrul – Malin Musatescu
Eram acum ani de zile în Suedia, pe un râu cristalin, plutind peste niște stânci ce îmi dădeau impresia că sunt spinările unor plesiosauri adormiți. În neștiutul dintre aceste stânci șlefuite de ghețari imaginația mea plăsmuia umbre de monștri, monștri de peste un metru lungime, știuci viguroase de râu scandinav, crescute în ape care au avut parte de atingerea rece a Cercului Polar. Pescuiam împreună cu Paco - Ion Dumitru, membru al lotului național de spinning, pescar de competiție cu state vechi. Eu cred că este cel mai bun pescar de răpitor pe care l-am văzut în acțiune, dedicat 100% acestei pasiuni, om cu experiență pe malul apelor, cu ani de zile petrecuți în barcă – dacă este să adunăm orele trăite așa, plecat mereu în căutarea peștilor. Ei bine, la un moment dat, după nenumărate știuci frumoase, dar nu neapărat capitale, la oscilanta lui Paco s-a repezit „monstrul”. A venit din scurt de sub o stâncă, la vedere, atacând frontal și foarte aproape de barcă. Eu am văzut doar o umbră, Paco în schimb a văzut tot, cum știuca enormă a căscat gura, cum a ratat, cum a cabrat, cum a dispărut din nou în adâncuri. Atunci Paco s-a făcut mic pe bancheta bărcii, a pus deoparte lanseta și a zis „Eu nu mai pescuiesc aici”. S-a înfricoșat sincer, nu blufa, mi-a explicat laconic cum arăta gura imensă și plină de dinți. Dinți cât ai unui câine ciobănesc. Un monstru. Puteai să-i bagi două mâini în gură fără să-i atingi puzderia aceea de dinți înfricoșători. Atunci a fost prima dată când am asistat la trecerea graniței în pescuit de la extaz la instinct de conservare.
La capitolul crap si feeder va ofera informatii noi Andrei Vladeanu, Alex Matea, Bogdan Dragan, Adrian Botin, Tom Maker, Gabi Tomulescu, Bogdan Nastasa, Claudiu Banu.