Zilele trecute l-am vizitat pe Florin, prietenul cu care am fost la o partida de crap pe Chiroiu, acum zece ani... Mă întreb a amuzat dacă am văzut episodul „pescuit sportiv” din serialul „Las Fierbinți”... nu-l văzusem... Deschidem un vin și ne punem să -l vedem. În cazul în care nu l -ați văzut, este un „must watch” – vă rog să o faceți, ca să înțelegeți încă o dată – dacă mai este cazul – cât de diferite sunt motivațiile pentru care pescuim și totuși cât de corecte, în sine, fiecare dintre ele... Fără să vreau să anticipez și să vă stric surpriza și doar ca să vă măresc curiozitatea – este despre dialogul dintre un pescar sportiv care prinde și eliberează un pește pe baltă și localnicii, complet neînțelegători față de motivația lui, evident posesori ai unor reguli alternative despre ce faci cu peștele atunci când îl prinzi – SAVUROS! C u zece ani în urmă m-aș fi amuzat și i-aș fi disprețuit pe localnici, astăzi nu mai pot, îi înțeleg...
VIDEO
Este netul plin de tot soiul de chestii haioase cu și despre pescari, poze care încearcă să surprindă ceva din maiestatea sau, dimpotrivă, din caracterul comic al acestui sport cu text care citează, la modul cel mai serios, ba spuse adânci și înțelepte ale unor mari pescari, ba mici răutăți la adresa caracterului obsesiv cu care practicăm sportul, cuvinte care alcătuiesc rugăciuni pescărești comice sau devize absolute legate de rolul pescuitului în viețile noastre. „De ce pescuiesc?... Tu de ce respiri?” sau „Nu sunt dependent de pescuit, suntem doar foarte implicați în această relație”... sau „Nu pescui singur, pentru că atunci când peștele-trofeu o să -ți rupă linia, s-ar putea să ai nevoie de o îmbrățișare”... sau „Dacă nu-ți place pescuitul, este probabil să nu mă placi nici pe mine, iar eu sunt OK cu asta” – iată câteva exemple de fraze de genul celor la care mă refeream mai sus – amuzante, nu? Să ne uităm mai de aproape și să înțelegem din ele așa : pescuitul este ca și respiratul, aproape fiziologie... am nevoie să mă dedic unei pasiuni, să mă implic cu totul, să fiu commited (și nu trebuie să fie cu necesitate vorba despre partenerul de viață)... am nevoie să fiu în contact cu celălalt mai ales atunci când am ceva de pierdut, ca să nu mă simt singur... am nevoie să fiu eu însumi așa cum sunt, asumând ceea ce -mi place, chiar dacă cei din jur nu -mi înțeleg neapărat pasiunea... și list a ar putea continua... Sunt tot atâtea nevoi, sentimente, dorințe legitime în sine ale fiecăruia dintre noi, regăsibile în marea noastră pasiune comună, și totodată se pot constitui și în răspunsuri la întrebarea pe care ne -o tot adresăm – și anume de ce pescuim?...................................................................................................................................................
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………….Practicăm și suntem uniți cu toții într-un sport care se poate întinde – fără niciun fel de exagerare și în baza observării realității – de la tigaie la cele mai sublime sentimente de bucurie pe care ți le oferă o captură, de la oblete la monstrul pe care este absolut necesar să -l scăpăm, de la bățul de alun la lansete custom made. De-aia pescuim, de la o extremă la cealaltă, fiecare după posibilitățile și funcție de nevoile lui – pentru că există și ar fi bine să păstrăm un continuum de trăire între fiorul pe care ți -l dă zbaterea obletelui în bățul de alun, drillul de infarct pe care încă -l poți face cu știuca de un metru la Holbina și drillurile fantasmatice pe care le faci când vrei tu, în capul tău, cu monștri fără limită de dimensiune... Este un drum pe care -l putem face perpetuu între mic și mare, agonie și extaz, exterior și interior, este FIX acea translație dinspre afară spre înlăuntru și înapoi spre afară , pe care ne-o mijlocește tuturor ……….
Continuarea in revista Pescuitul Pentru Toti, editia de primavara 2018.
Alexandru Antonescu
Psiholog/Psihoterapeut de orientare analitică