Ce poti prinde in 24 de ore pe lacul Sarulesti!

 

Întotdeauna am încercat să simplific cât mai mult pescuitul, indiferent de stilul adoptat. Nu îmi place să car la mine lucruri pe care „probabil” le voi folosi. Mă rezum exact la ceea ce știu că îmi este absolut necesar. În cazul de față am cărat din casă în mașină, din mașină în barcă, din barcă pe mal, de pe mal la hotel și tot așa un portbagaj plin cu nadă, năluci și scule, ca să putem prinde plătici, carași, crapi, bibani, șalăi și ce-o mai pica. Pentru final, un sturion. Mare.

Înainte să plecăm din București l-am sunat pe Ștefan, administratorul lacului Sărulești, pentru a-l ruga să ne fie ghid pentru această scurtă expediție. Ne-a răspuns pozitiv, chiar dacă nu alesesem cea mai bună perioadă pentru pescuit. „Veniți cu rame, nadă pentru feeder și două scaune, cu restul ne descurcăm.” În prima fază ne-am montat și aranjat toate sculele de pescuit, așteptând ca Ștefan să ne direcționeze către primul loc și stil de pescuit.

Am început să pescuim la plătică din barcă pe un prag aflat vizavi de hotel. Pescuit clasic la țeavă de 6 m, apă 5 m, plute de 1,5 g, linie 0,14 mm, cârlig nr. 10, o jumătate de ramă prinsă de capăt, lăsată să atârne (pont învățat de la Ștefan). Plăticile au început să răspundă fără nădire, Ștefan ne spune să le reținem pe cele mai mici ca palma în juvelnic – „Avem nevoie de ele mai târziu”.

 

 

Până la lăsarea serii avem timp și de un pescuit la răpitori. Când știi bine lacul și mai ai și un ghid pe măsură, răpitorii nu întârzie să apară, pac șalăul, pac bibanul, pac un caras accidental cu jigul în gură. Am punctat încă trei specii, suntem mulțumiți, apusul soarelui și Ștefan ne sugerează că ar fi cazul să ne retragem la hotel. Ultima lansare și Bogdan începe să strige „Băh, băh, băăăh!”, acompaniat de cârâitul frânei mulinetei de pe care se derulează firul cu o viteză amețitoare. Eu și Ștefan încercăm să orbecăim pe luciul apei ce se întâmplă, Bogdan ne zice: „Nu în apă, sus, pe cer!”. Traiectoria jigului lansat de el se intersectase cu zborul nocturn al unei berze, rezultat... un jig împleticit pe piciorul sărmanei păsări și un drill pe cinste. Bogdan blochează cu mâna tamburul și rupe firul – „Bine că a scăpat teafără, nu punctează, dar am cea mai mare captură de până acum J”. În drum spre hotel, Ștefan nădește cu alune tigrate un loc în livada scufundată de la „înaltă tensiune”. „Aici pescuim mâine la feeder și țeavă, specie-țintă crap, să vă puneți linii mai groase, o să fie distracție când va rupe!”

 

Într-un final a venit și momentul mult așteptat, dar mai târziu, pe la amiază. În cea de-a doua zi, prima oră a dimineții a fost dedicată, după cum era de bănuit, tot răpitorilor. Am alternat între multifilament și monofilament, între jiguri de 5 și 12 grame, între gume de 7 și 10 cm, între culori banale și țipătoare, că așa-i la șalău și așa ne place să ne jucăm pe Sărulești.

 

 

Satisfăcuți pe deplin de prima parte a zilei, am pornit din nou cu undițe, feedere și calabalâcul de sturion către locul unde sălășluia monstrul. Nada, plătica filetată, aveam să o prindem pe loc, ca să fie proaspătă. Zis și făcut, încercăm la undițe, nimic, încărcăm coșulețele feederelor, lansăm și în câteva minute începem să triem plăticile, mult prea mari pentru montura câștigătoare formată din plătici cât palma.

 

De această dată încărcăm numai șase lansete cu fileuri și soarele dogoritor ne împinge la așteptare sub umbra sălciilor. Eu continui pescuitul la feeder, Bogdan își întinde un hamac între două sălcii, Ștefan moțăie pe un scaun de crap, calm plat în așteptarea unei singure trăsături.

Se aude un beep scurt la cea mai îndepărtată lansetă (acestea fiind întinse pe o lungime a malului de 50 metri pentru a acoperi cât mai multe locuri), iar în locul unde dormea Bogdan se mai vede doar un hamac bălăngănindu-se. „Peșteeeeee!” Când ajungem și noi, Bogdan este în drill cu un exemplar mare, judecând după curbura lansetei.

Urmează sfaturile lui Ștefan și nu forțează peștele, îl pompează încet din lansetă, calm, să nu îi scape cârligul din gură. După 15-20 de minute și 2-3 sărituri în care am putut vedea ce se află la capătul firului, sturionul obosește, Bogdan intră în apă și urmează întocmai indicațiile lui Ștefan: „Adu-l lângă tine, prinde-l cu mâna de coadă, dă-i lanseta lui Andy și susține-l cu cealaltă mână sub cap, o să stea liniștit”. Iau lanseta, scot cârligul, iar peștele stă nemișcat la poze și filmare câteva minute. Nu degeaba a rezistat până acum această specie pe pământ – când a simțit că ședința foto este completă, a plecat exploziv și fără drept de replică din mâinile lui Bogdan. Câte kilograme și ce lungime avea? Chiar nu mai contează. Un pește superb, așa cum îl puteți vedea în fotografii. Misiune îndeplinită.

 

Mai avem câteva ore și plecăm înapoi acasă, așa că încercăm să mai punctăm câteva specii. Dacă de o știucă nu am avut noroc, poate reușim să prindem un crap mare, un ten sau, cine știe, un buffalo. Ne urcăm din nou în barcă și mergem pe locul nădit cu o seară înainte cu feedere și undițe. Încă plini de adrenalină de la episodul cu sturionul, mai punctăm doar cu câteva plătici și guvizi la undiță, alte exemplare nu ne-au mai deranjat. Astfel am încheiat un pescuit instant de 24 de ore pe Sărulești.

Pescuitul la sturion pe lacul Sărulești se face doar într-un loc special amenajat. Ghidul se ocupă de tot: transport, echipament, momeală, plasarea monturilor și voie bună. Practic vii cu mâinile în buzunare, ai garantate trei trăsături și asistență în drill, ca să îl scoți afară pentru ședința foto. Dacă nu trage monstrul, nu plătești contravaloarea zilei de pescuit.

Andy Arif

Mulțumim Senzor pentru nadă, www.ihamac.ro pentru odihna dintre sălcii și administrației lacului Sărulești pentru această partidă de pescuit.

Informații suplimentare despre taxe și pescuitul pe lacul Sărulești:

Adresă: Sărulești, jud. Călărasi

Telefon: +40 761 757 843

Email: info@radutalake.ro