O poveste mai veche, dar care nu trebuie uitata, este cea a salailor prinsi de Andrei Oprea pe Dunare. Cel mai mare a cantarit nu mai putine de 16,3 kg. Continuam sa adunam cati mai multi, salai, cleni, stiuci, somni, bibani, pastravi, toti XXL in baza de date rapitorimania.ro. Speram ca aceste informatii sa va aduca si voua intr-o zi marea captura!
Ziua de 16 februarie 2013, cu o ploaie care m-a udat bine în barcă, pe drumul de aproximativ 3 km până la o plajă inundată de cotele mari ale Dunării din acest an. Cote care, timp de trei ani, nu și-au mai făcut apariția la un asemenea nivel. Plaja este presărată cu ceva crenguțe și un copac vechi, ros de apă, incastrat în nisip, curentul spart cu o apă grea și adâncime maximă lângă copac de aproximativ 4 m. Tot timpul am fugit de structuri aglomerate și am căutat locurile unde, pe o întindere mare, obstacolele (pietre, copaci, prag, buturugi) sunt pentru pești ca o oază în deșert pentru oameni. Mă așez pe loc, puțin mai spre larg decât aș fi făcut-o altă dată, nu știu de ce, și fac primul lanseu perpendicular cu malul. Las jigul în evantai, fără a mă ajuta de mulinetă, dau doar din băț. Al patrulea sau al cincilea lanseu nu știu de ce a fost mai scurt și mai în amonte decât aș da în mod normal, jigul alunecă în aval, timp în care îmi zic că ar merge și 14 g în loc de 17 g.
Şalăul înţepat în curent vine uşor lângă barcă, mai scutură o dată din cap şi se ridică. L-am întors destul de repede, cât să nu intre în ancoră, şi am stat cu lanseta deasupra lui, ba chiar a schimbat direcţia de o parte şi de cealaltă a bărcii, cu cele mai frumoase scuturări din cap oferite vreodată de un şalău. A durat apoximativ 5 minute până să îl văd – atunci m-am simţit foarte singur. Cine trebuia să fie cu mine în barcă nu a fost. L-am prins cu mâna stângă şi mi-am dat seama că e cam gros atunci când l-am ridicat peste balonul bărcii. Singur fiind şi uitându-mă la peşte, mi-am dat seama că prietenul Jack niciodată nu avusese un gust mai bun, chiar mergea mai mult ca niciodată. Cum bricheta nu prea funcționa, din cauza umezelii din atmosferă, mai iau un strop de Jack, suflu pe brichetă şi îmi aprind cubanezul, trag un fum şi savurez clipa, momentul şi anul. După câteva minute de admirat un asemenea peşte, ridic ancora şi plec spre mal până la nişte prieteni care pescuiau cu fixele scobari şi plătici, pentru a face câteva poze. Când am ridicat peştele, am auzit un cor de patru–cinci pescari care făceau linişte – erau împietriţi. 16,3 kg! Întrebările au început să apară: cu ce? La ce? Cu lanseta asta? (Andrei Oprea)
Povestea completa:
http://www.rapitorimania.ro/articole/reportaj/povestea-unui-salau-de-163-kg-2