Sa va povestesc cum s-a transformat pastravul meu record
intr-o stiuca? Pai, eram anul trecut pe un rau in Suedia si mi-a rupt
nemernicul. Mare, cel mai mare indigen vazut de mine live, in lanseta, in drill.
Anul acesta m-am intors dupa el, fix pe acelasi rau, fix pe acelasi loc, fix cu
aceeasi naluca. Aceleasi sperante, alt fir. Sa continui?
Faceam ordine prin pozele din Suedia de anul acesta si am
gasit-o pe cea de mai sus. Nimic special in prima faza, doar o stiuca prinsa pe
un rau de pastrav si lipan, o intamplare frecventa pe apele scandinave. Dar
pentru mine a fost un mix de bucurie, adrenalina si dezamagire. Pai sa va
povestesc, nu?
Back in 2018!
Mica poveste pe care v-o relatez a inceput anul trecut, cand
am participat la Lapland Pike 2018. Chiar daca scopul expeditiei noastre era o
competitie destinata pescuitului la stiuca pe lac, din barca, n-am rezistat sa
ne luam si cate o lanseta pentru pescuit la pastrav si lipan pe rauri. N-ai cum
altfel, daca incepi sa urci spre nordul Suediei, zecile de rauri pe care vezi
nu te pot lasa indiferent. Mai ales cand stii ca majoritatea acestora ascund din
abundenta pastravi si lipani pe care i-ai visat sau vizat ani de zile in
Romania.
Ajunsi noaptea tarziu la Doro Camp, urma sa pescuim timp de
doua zile pe lacul Belvik, din barca, la stiuca. In timp ce ne pregateam
sculele de pescuit pentru a doua zi, ca sa ne mai taiam din oboseala, nedormiti
de o noapte, am deschis larg geamurile cabanei. Aer curat si…surpriza, se auzea
sursurul unui rau. Normal ca am montat si lansetele de pastrav. Dupa doua ore mult prea scurte de odihna, ne-am trezit pentru
a ne intalni cu ghidul nostru de pe lacul Belvik. Robert, deja imbracat, a
zbughit-o in spatele cabanei, revenind dupa 20 de minute,“Am prins doi lipani
si un pastrav!”.
Din cauza unui front atmosferic rece inopinant, stiucile nu
au fost active in acea zi pe lac, asadar, dupa cum si banuiti, ne-am intors rapid
in camping sa mai prindem cateva ore de pescuit pe rau. In 5 minute eram toti
echipati cu lansetele de pastrav si un pumn de naluci in buzunare, intreband la
receptia campingului despre regimul de pescuit al raului. Primim acceptul de a pescui,
cu sugestia de a merge la 4 km in aval sau amonte, zona campingului nefiind cea
mai buna. Si am mai primit o sugestie, sa retinem cativa pesti pentru consum.
Ne-am imprastiat care pe unde am apucat si au inceput sa
curga lipanii si pastravii. Raul vijelios cu multe pietre si obstacole ne-a
tocat rapid rotativele din dotare. Inainte de lasarea serii, ma intalnesc cu Albu
si ii iau cu insistente, apoi cu forta, ultima rotativa ramasa libera. Ultimele
rotative, ultimele lanseuri, imi vine si ultimul peste. Un patrav indigen iesit
din spatele unei pietre, imi da in scurt, intep, o ia in amonte, se ridica in
suprafata sa faca o lumanare suficient cat sa-l vad. Imi rupe fara drept de apel
un fir monofilament de 0,16mm. Cat de mare a fost? Greu de spus fara exagerari
pescaresti, cert este ca a fost cel mai mare pastrav indigen pe care l-am avut
eu in lanseta.
Am finalizat partida din 2018 cu un gust combinat, dulce de
lipan si amar de pastrav ratat. Dar stiam ca ma voi intoarce fix peste un an,
in acelasi camping, pe acelasi rau, cu aceeasi rotativa.
In 2019.
In seara dinaintea plecarii in Suedia, anul acesta, mi-am
incropit rapid o trusa de pastrav (numai rotative axate Berti) o lanseta scurta
Pezon&Michel light si fir, hmmm, ce fir sa imi iau, asta-i intrebarea. De
0,16mm clar nu mai iau, 0,18mm n-aveam la indemana pe nicio mulineta si nici de
rezerva pe role.
Gasesc totusi o mulineta 2500 cu un fir fluorocoated de la
ASSO, Ultra Low Strech, diametru 0,22mm, un fir pe care l-am folosit in primavara
pentru voblere minnow suspending. Acum, dupa aproape un sezon de uz il recomand
cu caldura, las si un link doritorilor.
https://doarpescuit.ro/ASSO.html/Fir-ASSO-Ultra-Low-Stretch-Smoke-022mm-150m?page=6&limit=24
Combo-ul parea putin disproportionat, dar asta am reusit sa
incropesc, pentru cateva ore de pescuit pe fuga sigur ma descurc asa si sigur
nu mai imi rupe niciun pastrav, au fost ultimele ganduri inainte de finalizarea
bagajului.
Bun, am ajuns din nou in Doro Camp, anul acesta, in 2019,
avand tot ca scop final competitia de pescuit la stiuca din barca Lapland Pike.
Normal ca in prima dupa amiaza libera am atacat raul, impreuna cu Cristi Albu,
Cristi Peev si Elvis Vigu. Am coborat coborat in aval, lasand pentru final
locul unde pierdusem pastravul cu un an in urma. Raul avea debitul mai mic,
implicit mai putin pesti, dar am reusit sa prindem cativa lipani. Combo-ul
functiona perfect, in ciuda mulinetei prea mari si firului prea gros, lansari lungi
si precise si…n-am mai pierdut nicio rotativa, reusind sa dezdoi ancorele prin
tractiune din orice obstacol. Eram pregatit pentru revansa.
Cristi&Cristi se retrag, eu cu Elvis urcam in aval, mai
prindem cativa lipani mici pe drum, ii povestesc lui Elvis patania de anul
trecut exact cand ne-am apropiat de locul cu pastravul. “Uite aici este!” ma
las pe vine si lansez fix pe traseul revazut de atatea ori in memorie.
Pastravul iese de dupa o piatra si rateaza atacul, ramanand in suvoi. Nu va mai
zic cat aveam pulsul, lansez din nou, il vad in suvoi cum urmareste, parca e
mai mare decat l-am vazut anul trecut, urmareste rotativa si fix inainte sa o
ia, un lipan mic i-o fura de la bot. Pffff. Eliberez in mare viteza lipanul, dupa
ce l-am injurat, si incep sa caut din nou pastravul prin suvoi. Dupa, doua,
trei sau patru lanseuri si recuperari in gol, iese din nou din suvoi si imi da
un atac sa imi sara lanseta din mana, dar de data asta il am, intepat, nu mai
are cum sa rupa. Esti al meu!
Lipsa wadersilor nu mai conteaza, surprusul de adrenalina ma
face sa intru instant in apa cand pastravul o ia in viteza, in amonte, pe
frana, pe suvoi. Elvis asista toata tarasenia, malc, la cativa metri distanta.
Incep sa pompez incet, pleaca din nou, iar pompez, incepe sa se apropie, ma bag
pana la genunchi in apa rece ca gheata, incep sa ii vad coloritul maro, mare
nene, mare! Pana cand Elvis, vadit deranjat, imi spune: “A. E stiuca!”. Ptiu! O
vad si eu intr-un final, stiuca… sparg linistea cu cateva injuraturi si bonus il
cert si pe Elvis: “Puteai sa taci din gura, ma mai bucuram si eu cateva momente
de drilul vietii! Tu nu ai sentimente!”.
N-am prins monstrul. Asta-i tot, defapt e simplu. In fond,
nu-i nicio scofala.
In 20 20.
Jur sa nu mai merg decat singur in Suedia. Glumesc, doar ca nu mai
merg acolo, anul viitor schimbam locatia.
Andy Arif