Intre ora 16 si ora 8, Delta e a lor. Si numai a lor. Isi intind, precum paienjenii, plasele, in asteptarea prazii. “Vrei un morunas? O cega? Niste crap, caras, stiuca?” Toata fauna piscicola a deltei se transforma in cash. Pentru ca, ulterior, sa se transforme in bautura. Preferabil votca. “Amaratii de locuitori ai deltei”, aia pe care ii plange toata lumea, sunt, de fapt, cei mai mari dusmani ai locului astuia binecuvantat de zei. “Sarmanii lipoveni” au barci cu motor, mii de kilometri de setci, zeci de mii de varste... Scule. Asa le zic. Oriunde in tara asta ar fi fost considerati braconieri. In delta, insa, sunt niste martiri.
Mai nou, delta s-a transformat intr-o imensa pasune, intr-un imens islaz. Mii de vaci pasc libere prin plauri. In plus, faimosii ciobani sibieni au gasit de cuviinta sa isi aduca mioritele la pasunat in delta. Pentru ca, nu-i asa, oaia sibiana iubeste iarba dobrogeana...
Statul roman a dat liber la braconaj (pescuitul pentru nevoi personale), a dat liber la distrugerea deltei (daca, cumva -zice statul roman - un luciu de apa a fost secat si afectat agriculturii, atunci teren agricol va ramane pe vecie).
Daca despre pesti ne-am lamurit in ceea ce priveste cauza disparitiei acestora din Delta, hai sa va dau si alta veste proasta. Despre pasarile din delta, alea pe care le admirati cu totii. Deci: pasarile astea calatoare nu vin in delta pentru ca au gasit loc la vreo pensiune gen taj mahal (a se vedea Egreta, palatul din Dunavat). Nu. Pasarile astea vin aici pentru ca gasesc de mancare. Pesti adica. In cazul in care sursa de hrana dispare, si pasarile isi vor petrece concediile in alta parte, undeva la all inclusive, nu la cazare plus mic dejun optional...
Delta Dunarii. Nimeni nu o mai poate salva de la distrugere. Nici sute de Malini. Pentru ca nimeni nu isi doreste asta. Pentru ca nimanui nu ii pasa. Si, cand pestele din delta se va termina, se vor trezi din betie si “sarmanii locuitori ai deltei”, se vor trezi din betia banilor si marii investitori din delta. Si vor ajunge, literalmente, niste sarmani. Niste cersetori. Asa cum ne cersim noi acum Delta, atat de draga noua, asa vor cersi ei “fructele” exploatarii salbatice: banii, atat de dragi lor.
Si noi le vom povesti copiilor: “a fost odata ca niciodata, a fost odata Delta Dunarii, locul unde egreta era regina si starcul era rege, regatul stiucilor...” Ei vor rade si ne vor raspunde: “tati, spune-mi-o pe aia cu capra cu trei iezi, pare mai verosimila!”
Dragos Cojocaru