Cu ceva ani in urma, am descoperit un magazin de vinuri la
parterul/receptia unui hotel din centrul Sibiului. Intru, o domnisoara
vanzatoare ma masoara din priviri cu manometrul din dotare, ma lasa sa arunc o privire
timp de un minut, apoi aplica ce a invatat la scurtul briefing pe care i l-a
facut patronul in speranta, desarta, ca nu se va face de ras:
"- Cu ce vin va putem servi?" '- ea
"- As dori un vin sud-american' '- eu
Dintr-odata a realizat ca scurtele-i cunostinte in materie de continutul
magazinului i s-au epuizat, s-a intunecat la fata precum liviu la auzul
multdoritei sentinte si a decretat din putul gandirii:
"- N-avem. Avem doar vinuri din Franta, Italia si Kile" .
Pentru ca mai eram cu cineva, care era pe punctul de a exploda precum o oala
Kukta incarcata cu borhot de prune si pentru ca sunt un pic sadic, m-am facut
ca nu aud bine si am rugat-o sa repete.
"-Din Kile", mi-a repetat cu nonsalanta specifica unui IQ cat al unei
anumite native din Teleorman.
Mi-am abtinut cu greu "ïmplozia" de ras si am iesit din magazin fara
sa cumpar nimic, considerand ca un patron care angajeaza intr-un magazin de
vinuri o toanta, care nu are cunostinte elementare de geografie de clasa a
patra si de pronuntie a numelui unei tari cunoscute, nu-si iubeste afacerea si
nu isi respecta clientii. In antiteza cu toanta, peste cativa ani, l-am rugat
pe simpaticul vanzator de la magazinul meu preferat de vinuri sa-mi recomande
un vin monovarietate, dintr-un soi reprezentativ pentru zona Americii Latine.
Mi-a ales un vin produs de Vina Calcu, in Colchagua Valley Chile, dintr-o vie
cu un sistem radicular de 2 metri, din soiul Carmenere.
Carmenere este un soi vitis vinifera cu struguri rosii, creditat a fi originar
din Medoc, regiunea franceza cu cel mai nobil pedigree in materie de vinuri.
Face parte din "famiglia" Cabernet, numele sau (purpuriu) facand
referire nu la culoarea vinului ci la culoarea frunzelor sale inainte de
cadere. Prima referire la acest soi dateaza din Roma Antica. Se pare ca
baubau-ul phylloxera a avut o afinitate deosebita pentru Carmenere, aducandu-l
in pragul extinctiei, mai ales in Franta, unde cultivatorii, dupa replantarea
viilor cu ajutorul portaltoiurilor, nu au mai putut reface Carmenere-ul,
considerandu-l pierdut. Dar, dupa cum se stie, in lumea bauturilor alcoolice
minunile sunt la ordinea zilei (cel mai bun exemplu fiind inrudirea cu Bruce
Lee dupa mai multe pahare), anticul Carmenere a fost descoperit in Lumea Noua,
mai precis Chile, de catre un ampelograf francez in 1994. Se pare ca chilienii,
in urma cu 150 de ani, importand butasi de Merlot din Bordeaux, au primit din
greseala butasi de Carmenere, cultivandu-l atata amar de ani convinsi fiind ca
isi dedica munca, talentul si transpiratia de sub chupalla (palaria lor
traditionala) Merlot-ului.
Dupa descoperirea adevaratei identitati a lupului Carmenere in blana de oaie
Merlot, soiul a primit recunoasterea oficiala in Chile in 1998, toata lumea
fiind multumita de faptul ca, in urma unei "greseli", s-a salvat de
la extinctie unul din cele mai vechi soiuri de vita nobila.Este evident ca experienta dobandita in urma
cu 100 de ani cand au rebotezat Carmenere-ul in Merlot li s-a dovedit utila
chilienilor in a reboteza nazisti cu nume de latin lovers-i, dupa al doilea
razboi mondial.
Gata, sa gustam vinul. Torn in pahar si amusinez. Nasul de livada proaspat
inflorita ma teleporteaza in vremurile bune ale Sarulestiului cand, dupa o zi
manelista cu salai fara numar, stateai la masa cu Taicu care iti scotea din
tolba povesti cu salai prinsi la swimbait-uri din papuci chinezesti.
VIDEO
Se facea
ca sunt in barca la livada, dar livada nu era sub forma de cioturi in care iti
agatai cele mai scumpe naluci, ci era intreaga si inflorita. Pe botul barcii
topaia cu flautul in mana Ian Anderson, jelindu-mi "Too young to die, too
old to rock'roll". Ce dracu ti-a venit sa-mi canti asta ba Andersoane? Imi
sperii pestii si, mai ales, neuronii.
Realizez ca in mana nu am lanseta ci paharul de vin. Iau o prima inghititura si
conchid ca nota florala este in ton cu gustul. Dupa deschidere vinul devine mai
taninos, mai dark, cu note de ciocolata amaruie. Taninii sunt placuti si
catifelati, datorati celor 7 ani petrecuti in sticla. Postgustul este mediu,
mai mult alcoolizat decat aromat. Ca deobicei, cei 700 de ml se epuizeaza mai
repede decat mi-as dori.
Una peste alta este un vin fair, la un pret fair (10 euro). Enjoy.
Gabi Udilă
Pentru degustari,
lucrari de rodbuilding sau povestiri cu si despre pesti, ma gasiti la
contactele de mai jos.
Portofoliu: Fac rodbuilding de 12 ani,
ajungând în prezent la peste 100 de lansete pe an.
Contact:
gabi.udila@gmail.com, 0727.379.089
De ce rodbuilding?
În
România sunt din ce în ce mai mulţi pescari buni. Un pescar bun e un pescar
informat, implicit cunoscător şi pretenţios. Un pescar pretenţios ştie ce să
ceară de la instrumentele cu care îşi satisface hobby-ul (sau meseria). Vorbind
strict de lansete, o lansetă de serie nu-i va putea satisface niciodată pe toţi
potenţialii cumpărători.