Ne aliniem la GDPR!

Vă aducem la cunoștință că www.rapitorimania.ro utilizează fișiere de tip cookie și alte tehnici similare pentru a asigura funcționarea site-ului și protejarea datelor dvs., pentru a vă oferi o experiență cat mai placută și personalizată, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul într-un mod anonim.

Le oferim partenerilor noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză a traficului informații cu privire la modul in care folosiți site-ul nostru prin intermediul cookie-urilor pe care ei le pot seta.

Înainte de a continua navigarea pe www.rapitorimania.ro, vă rugăm să citiți și să întelegeți conținutul Politicii de utilizare cookie și al Politicii de confidențialitate.

Prin continuarea navigării și utilizarea serviciilor noastre, vă exprimați acordul cu privire la Politica de utilizare cookie și la Politica de confidențialitate.

Ultima modificare: 29.05.2018
pop-up fumigena senzor

Vin, pescuit si rock&roll cu Gabi Udila. Calcu Carmenere!

vineri, 15 februarie 2019   |   3251   afişări   

 

Cu ceva ani in urma, am descoperit un magazin de vinuri la parterul/receptia unui hotel din centrul Sibiului. Intru, o domnisoara vanzatoare ma masoara din priviri cu manometrul din dotare, ma lasa sa arunc o privire timp de un minut, apoi aplica ce a invatat la scurtul briefing pe care i l-a facut patronul in speranta, desarta, ca nu se va face de ras:
"- Cu ce vin va putem servi?"'- ea
"- As dori un vin sud-american''- eu
Dintr-odata a realizat ca scurtele-i cunostinte in materie de continutul magazinului i s-au epuizat, s-a intunecat la fata precum liviu la auzul multdoritei sentinte si a decretat din putul gandirii:
"- N-avem. Avem doar vinuri din Franta, Italia si Kile".

 

Pentru ca mai eram cu cineva, care era pe punctul de a exploda precum o oala Kukta incarcata cu borhot de prune si pentru ca sunt un pic sadic, m-am facut ca nu aud bine si am rugat-o sa repete.
"-Din Kile", mi-a repetat cu nonsalanta specifica unui IQ cat al unei anumite native din Teleorman.
Mi-am abtinut cu greu "ïmplozia" de ras si am iesit din magazin fara sa cumpar nimic, considerand ca un patron care angajeaza intr-un magazin de vinuri o toanta, care nu are cunostinte elementare de geografie de clasa a patra si de pronuntie a numelui unei tari cunoscute, nu-si iubeste afacerea si nu isi respecta clientii. In antiteza cu toanta, peste cativa ani, l-am rugat pe simpaticul vanzator de la magazinul meu preferat de vinuri sa-mi recomande un vin monovarietate, dintr-un soi reprezentativ pentru zona Americii Latine. Mi-a ales un vin produs de Vina Calcu, in Colchagua Valley Chile, dintr-o vie cu un sistem radicular de 2 metri, din soiul Carmenere.

 
Carmenere este un soi vitis vinifera cu struguri rosii, creditat a fi originar din Medoc, regiunea franceza cu cel mai nobil pedigree in materie de vinuri. Face parte din "famiglia" Cabernet, numele sau (purpuriu) facand referire nu la culoarea vinului ci la culoarea frunzelor sale inainte de cadere. Prima referire la acest soi dateaza din Roma Antica. Se pare ca baubau-ul phylloxera a avut o afinitate deosebita pentru Carmenere, aducandu-l in pragul extinctiei, mai ales in Franta, unde cultivatorii, dupa replantarea viilor cu ajutorul portaltoiurilor, nu au mai putut reface Carmenere-ul, considerandu-l pierdut. Dar, dupa cum se stie, in lumea bauturilor alcoolice minunile sunt la ordinea zilei (cel mai bun exemplu fiind inrudirea cu Bruce Lee dupa mai multe pahare), anticul Carmenere a fost descoperit in Lumea Noua, mai precis Chile, de catre un ampelograf francez in 1994. Se pare ca chilienii, in urma cu 150 de ani, importand butasi de Merlot din Bordeaux, au primit din greseala butasi de Carmenere, cultivandu-l atata amar de ani convinsi fiind ca isi dedica munca, talentul si transpiratia de sub chupalla (palaria lor traditionala) Merlot-ului.


 

Dupa descoperirea adevaratei identitati a lupului Carmenere in blana de oaie Merlot, soiul a primit recunoasterea oficiala in Chile in 1998, toata lumea fiind multumita de faptul ca, in urma unei "greseli", s-a salvat de la extinctie unul din cele mai vechi soiuri de vita nobila.Este evident ca experienta dobandita in urma cu 100 de ani cand au rebotezat Carmenere-ul in Merlot li s-a dovedit utila chilienilor in a reboteza nazisti cu nume de latin lovers-i, dupa al doilea razboi mondial.
 
 
 
 
Gata, sa gustam vinul. Torn in pahar si amusinez. Nasul de livada proaspat inflorita ma teleporteaza in vremurile bune ale Sarulestiului cand, dupa o zi manelista cu salai fara numar, stateai la masa cu Taicu care iti scotea din tolba povesti cu salai prinsi la swimbait-uri din papuci chinezesti.
 
 
Se facea ca sunt in barca la livada, dar livada nu era sub forma de cioturi in care iti agatai cele mai scumpe naluci, ci era intreaga si inflorita. Pe botul barcii topaia cu flautul in mana Ian Anderson, jelindu-mi "Too young to die, too old to rock'roll". Ce dracu ti-a venit sa-mi canti asta ba Andersoane? Imi sperii pestii si, mai ales, neuronii.
 
 

Realizez ca in mana nu am lanseta ci paharul de vin. Iau o prima inghititura si conchid ca nota florala este in ton cu gustul. Dupa deschidere vinul devine mai taninos, mai dark, cu note de ciocolata amaruie. Taninii sunt placuti si catifelati, datorati celor 7 ani petrecuti in sticla. Postgustul este mediu, mai mult alcoolizat decat aromat. Ca deobicei, cei 700 de ml se epuizeaza mai repede decat mi-as dori.
Una peste alta este un vin fair, la un pret fair (10 euro). Enjoy.

Gabi Udilă

Pentru degustari, lucrari de rodbuilding sau povestiri cu si despre pesti, ma gasiti la contactele de mai jos. 

Portofoliu: Fac rodbuilding de 12 ani, ajungând în prezent la peste 100 de lansete pe an.

Contact: gabi.udila@gmail.com, 0727.379.089

De ce rodbuilding? 

În România sunt din ce în ce mai mulţi pescari buni. Un pescar bun e un pescar informat, implicit cunoscător şi pretenţios. Un pescar pretenţios ştie ce să ceară de la instrumentele cu care îşi satisface hobby-ul (sau meseria). Vorbind strict de lansete, o lansetă de serie nu-i va putea satisface niciodată pe toţi potenţialii cumpărători.

 




Comentarii


Momentan nu există comentarii.


cristialbu.ro