Anul 2016 care este pe final, transforma orasele mari ale lumii in bucati de jungla urbana. O exprimare usor deplasata, eu personal neavand capacitatea sa inteleg asemanarea si nici comparatia.Jungla este o chestiune care tine de natura. Daca in aceasta ecuatie cu iz metaforic accentuat aduci pescuitul sub forma unei revolte a druizilor in era tehnologiei prin marile orase unde natura mai are cateva redute, atunci da, parca mai venim de acasa.
Pescuitul Urban, Stradal nu este altceva decat adaptarea unora cu gene puternice si accentuate de supravietuire de a combate (probabil) aceasta avalansa tehnologica care se comporta ca un Tsunami si loveste populatia oarba si mecanizata de comoditate, “labotulcalului-isme”, lene, ore tarzii arse fara rost pe nicaieri, insomnii. A devenit o nevoie exprimata, adusa de la stadiul de idee la fapt realizat. Un proces greoi dar realizat cu multa insistenta. Totul se invarte in jurul termenului de adaptabilitate. Este o chestiune foarte tare, la moda si din ce in ce mai imbratisata de multi oameni care au mai mult sau mai putin experienta si contact atat cu pescuitul cat si cu natura.
Pare caraghios la prima vedere, dar daca stai si rumegi la rece si inghiti la cald, totul tine de a lua contact cu alti indivizi si nu dupa perdeaua electronica (reteaua de socializare) ci in viata reala. Un like , apropos, inseamna “Salut ! “ pe aici pe la noi astia de mai mergem si ne mai vedem cu oameni reali pe care ii simti, ii atingi, cu care dialoghezi balbait si fara auto correct.....Despre asta e vorba. Despre a redescoperi natura in timpul limitat liber pe care il mai avem la dispozitie. Doua ore prin natura, la malul apei, cu o lansetuta , poate si un peste si ne-am dusuit creierul imbibat de te miri ce ar fi pe acolo pe la fiecare.
Hai sa vedem cu ce se mananca un astfel de concept, o abordare indrazneata, o alternativa zic eu pentru multi care ard gaz aiurea cum spune vorba. Oare merita ?
De ce trag clopotele Mitica?
Ei asta da intrebare care sa imi rasune in cap la cateva minute dupa startul mansei care avea sa contureze Urban Fishing Park Challenge-ul din Herastrau. Am venit la acest eveniment cu mare bucurie pentru ca am sansa sa imi arunc lanseta de rapitori pe lacul unde nu am mai calcat de peste 10 ani. Frumos sentiment. Dar cum dragostea trece prin stomac, asa a facut si sentimentul meu. A trecut repede, a fost digerat pe fuga si am dat intr-o indigestie ca la carte. Cum ? Simplu. Stiam in mare care sunt locurile unde voi gasi pesti. Chiar si in conditiile in care apa a scazut brusc, mult si intr-un interval scurt, am decis sa vizitez cateva locuri care din amintirile mele imi spuneau ca sunt ocupate de ceva bibanei. Asa se intampla in urma cu peste 10 ani cand pe aceste locuri pe care le aveam in minte, bibanii nu ma lasau sa prind babuscute si rosioare.
‘Cotul lui Mitica” – prima oprire.
Pe la mijlocul distantei care delimiteaza Aleea Trandafirilor, se afla o statuie aproape de malul apei. Un loc fierbinte in perioada in care pescuiam lacul. Albia este la cca 20 de metri de mal distanta si in zona se afla si urmele a 4 pari de lemn care atunci cand bunica era domnisoara sustineau un pod. Evident ca nici bunica si nici podul nu mai sunt pe aceasta lume.....In fine, sar peste serbetul de amintiri si intru la apa. Am reusit sa prind aplauze. Miroase a gherla...
“ La ponton “ – a doua oprire.
Unde toti doritorii se imbarca in calatoria vietii pe lac cu vaporasul a carui stare de “putrefactie” este tot mai mare, se intampla un fenomen. Capitanul intoarce vasul cu motoarele in plin. De ani de zile in aceeasi metri patrati si cu mare precizie. Talent de chirurg . Asa gropita frumoasa a desenat domnul in cauza in acea zona incat am zis ca aici voi sparge gheata. Era sa imi sparg capul sarind peste bucatile de metal vopsit sudate de gardul de protectie care delimitau traseul pentru a urca si cobora de pe vaporase. Cu asta am si ramas. Partea frumoasa in acest loc a fost atunci cand Paul m-a chemat sa fiu martor ( nu de-al lui Iehova ) al capturii sale : un biban de 24 cm. Am semnat, l-am felicitat, si am lansat din nou nalucile la apa. Rezultat la fel de identic cu cel de la prima oprire in ce ma priveste.
“ La dig” – a treia oprire.
Cate poze se fac de pe digul dinspre Floreasca nu aveti idee. O gramada de cadre si cadraturi, zi si noapte, rasarit, asfintit, cladiri colorate, mai ca a devenit un cliseu. Apa mai adanca aici, am preferat sa ajung dupa ce toti concurentii se vor fi plictisit de zona.Imi doream liniste fara pleosc-uri si jig langa jig. Partea urata este ca am ajuns prea tarziu. TZEAPA ! Concurentii au maturat bine zona, au produs de acolo ceva pesti iar eu eram in contra masura cu evolutia competitiei. Mentin linia de ZERO pesti. Deja imi pun problema ca trebuie sa ma respect....e si pacat sa prind un peste in mijlocul concursului.....ce rost are ? nu are...lasa asa.
“ La restaurante “ – a patra oprire.
Aici am venit si am facut o partida de test cu Dinu si Voicu pentru a ne face o idee despre zona care avea sa fie pista oficiala. Aici la recunoastere a fost bine. Asta cu 2 sapatamani inainte de concurs si in maxim 3 ore de pescuit pe o distanta mare.Am prins cativa bibani frumosi, Voicu un salau si ceva bibani, Dinu bibani deci atunci suna bine. Acum.....la mine nu mai suna deloc. Contratimpul se mentine si se si mareste.
“La puturi” – a cincea oprire.
Usor mai adanca apa aici langa mal si ceva structuri pe jos ( borduri si bolovani, ceva prundis), un loc maturat inca de la minutul 7 al competitiei am crezut ca va fi darnic si cu mine. Macar de aici speram sa prind ceva. Speri mata....da’ speri degeaba.
“ Cotul lui Mitica” – a sasea oprire.
Pe scurt stim unde este acest loc. Acelasi ZERO fantastic.
“ La ponton” – a saptea oprire.
ZERO
“ Cotul lui Mitica” – a opta oprire.
ZERO
“La puturi” – a noua oprire.
ZERO
“ La dig” – a zecea oprire.
ZERO
Final de concurs.
Am alergat si am luat pista la pas de doua ori. Am lansat la apa naluci precum Fox Tiddler sau Crazy Fish, Reins, sau Manns,am pescuit pe articulat, pe fix, cu 4, 6, 9 si 10 grame. Am carat 3 lansete : UL 1-9 gr / UL 2-12 gr / M 10-35 gr. Adica pentru toate situatiile, pentru toate speciile de rapitor ale lacului, si pe langa astea un minciog .
Am “parcat “ si un porumb fiert din mers precum calul (cum spune vorba), mi-am batut joc de plamanii mei cu aer curat si in cele din urma am ajuns la baza sa predau fisa GOALA evident. A fost frumos, si chiar daca as sti ca as pati acelasi lucru, as lua-o de la capat. De ce ? Pentru ca sa fiu al naibii daca stiu sau daca am inteles de ce bat clopotele lu’ Mitica ....la ora 10 si un pic la mine in cap. Dar nici asta nu conteaza.
Conteaza ca am luat parte la un eveniment unde noi pescarii eram admirati precum maimutele la Zoo sau la circ de trecatori. Nu ca noi nu am admirat “ trecatoarele” care erau la ora de jogging. As fi iprocrit sa nu o amintesc pe Sanda. Asa a strigat-o colega ei ochelarista. Dar Sanda avea casti in urechi si eu aveam ochii la ea, si daca atunci Barbosu’ mi-a trimis un biban la jig, nu cred ca l-am simtit. Eram ocupat sa o privesc pe Sanda . A fost frumos. Chiar si cu ZERO pesti in cazul meu. Sa mor daca stiu de ce mi-a rasunat in cap faza cu clopotele si Mitica. Cred ca o sa las cafeaua mai moale pe viitor.
O sambata de Noiembrie frumoasa. Pesti putini insa nu despre asta e vorba. Herastrau, Urban Fishing si concurenti multi.O noua locatie pentru iubitorii acestui stil de pescuit. Unii nu au venit desi s-au inscris. De fapt au blocat locuri pe care altii le-ar fi dorit. Sper ca la alte evenimente sa nu am "placerea" sa ii vad. In pescuit pestii sunt un bonus. Prezenta este o eticheta. Intre Armani si Arnami e mare diferenta.....
La final va prezint clasamentul oficial.
Text: Radu Ionut Dascalescu
Foto: Street Fishing Romania