Apele repezi si reci de munte ascund mai multe povesti decat vede ochiul la prima scruntare. Printre bolovanii si prundisul care tin piept curentului, printre cascadele spumegande, ori in apele mici, ultimii paznici ai unui rapitor demn de legenda, elogiat adesea de oameni care l-au intalnit in vremurile lui de glorie, pandesc lighioanele care cad prada apei, ori care ies de sub pietre in cautarea vazduhului.
Povesti cu lostrite, adesea spuse la un pahar de tarie undeva in munti, inca mai dainuie prin graiul batranilor care au dat ochii cu acest rapitor. Pentru mine este rapitorul suprem. In ultimii ani am urmarit documentare despre acest peste care aproape ca a disparut din apele noastre. Mi-ar fi placut sa il pot atinge, sa il admir, sa il eliberez si sa traiesc sa spun povestea.Nu se va intampla. Indraznesc sa spun ca in viata asta nu imi va fi dat sa il prind aici, pe meleagurile pe care acest dinozaur a aparut cu mult inainte de stramosii mei.
Desi e un gand care ma apasa, ma multumesc cu pastravii care inca mai inoata in curentul apelor de munte romanesti. Sunt putine, dar sunt. Inca mai poti lua contact cu aceasta lume care tinde sa devina una disparuta. De cate ori am ocazia sa urc spre aceast univers aparte ma trec furnicaturi. Am pus piciorul in apele Tarnavei . O expeditie care a aparut inopinant. Un telefon venit din partea fratelui meu m-a adus in acest loc . Si ce mai loc este !
Cantecul apei care mangaie bolovanii, cascadele care rasuna de la zeci de metri departare, te coplesesc, iti invaluie simturile si te dezorienteaza. Nu sti de unde sa incepi pescuitul, de teama ca vei porni cu stangul. Fiecare pas adancit in malurile raului iti scrie o mica parte din destin. Este o calatorie unica. Am pus pe apa timid, o rotativa. Clasica naluca. Un meps marimea 00 . 5 lansari si nici un atac. Inima imi batea cu putere. Emotiile au fost puternice la fiecare lansare. Imi imaginam ca voi recupera de cateva ori si voi simti atacul. Nu a fost asa din pacate. Bulboana promitea existenta pastravilor acolo.
In nebunia de simturi si in incapatanarea mea mi-am pierdut logica cateva momente.O bataie pe umar m-a trezit la realitate. “ Schimba lingura ! Nu sta asa ca mortul ! Jos sunt pastravi ! “ . A mai bombanit ceva in timp ce se pierdea pe malul raului cu nimfele gata de lansare. M-am oprit si l-am urmarit in vreme ce isi cauta un loc pe unde sa intre in apa. Inca nu imi venea sa cred ca pescuim impreuna. Au trecut ceva ani de cand eu si fratele meu nu am mai stat umar la umar pe malul apei. Cumva in tot acest timp, lostrita la care visez prinde contur in aceasta imagine.
Am mostenit in trusa naluci de la un pescar care a plecat sus la sedinta. Barbosul are planul Lui. Nu da explicatii cand ne cheama. O oscilanta mica mi-a facut cu ochiul. Contravine constructiv pescuitului pe ape curgatoare cu debit mediu spre mare. In memoria lui am lansat fierul la apa si am inceput recuperarea.
Trei ture de manivela si un prim peste s-a aratat. Inima o simteam in gat. Atacul a fost violent. Pana sa ma dezmeticesc m-am trezit in drill. Mi s-a gatuit vocea. Incercam sa il anunt pe Vlad ca am peste in carlig. Nu mai aveam putere in acel moment. Ne-am intalnit privirile zambind. A vazut actiunea si a venit spre mine. Mi-a facut semn cu mana sa stau calm ca a vazut. Amundoi veneau incet si sigur catre mine. Lostrita mea prinde forma din ce in ce mai mult.
Final de drill. Tin in mana un curcubeu superb. Primul in cazul meu. Timpul s-a oprit in loc. Am inchis ochii si am incercat sa pictez in minte acest tablou. I-am strans cat de tare am putut, sa fiu sigur ca nu uit nici un detaliu. Am reusit. Am iesit la mal, am ars un tutun, am contemplat momentul. Am inceput sa ma dezmeticesc. Mi-am venit in fire. Mana imi tremura inca. Instinctele mi s-au ascutit, s-au activat si am intrat in modul de vanatoare. Am inceput sa citesc curentul apei, cursul raului, am inceput sa caut bolovani in calea acestuia. Stiam ca acolo sunt pestii. Lingura care mi-a adus primul peste a intrat victorioasa in trusa la loc de cinste.
Un alt dinozaur i-a luat locul : Rapala CD . O gama care sta in trusa mea de mai bine de 7 ani de zile. Nu m-a dezamagit niciodata. Modelul de 5 cm floating mi-a oferit amintiri de neuitat. Cleni, strapi, bibani si mai nou in palmares, PASTRAVI. Aveam sa intru in ringul de pe Tarnava cu o naluca umbrita de japonismele folosite in concursuri in aceasta zona. Sa nu uitam ca aici are loc cel putin o etapa din CNSM.
Ma trezisem deja , pe cand faceam prima lansare. Ratiunea lua locul emotiilor incet si sigur. Am inceput dansul cu aceasta naluca printre pietre, repezisuri, in drumul spre bolovanii care ascundeau pesti. Atacurile nu au intarziat sa apara. Fantanei si indigeni, curcubei mai putin. Am inceput usor usor sa anticipez zonele care vor aduce atacuri. Mi-am calibrat recuperarile pentru a exploata la maxim aceste locuri promitatoare. Cel mai mare inamic in astfel de situatii este curentul apei. Este impetuos necesar sa poti sustine in recuperare viteza apei. Daca nu compensezi ajungi la peruci pe mulineta si pescuitul ia o alta directie. S-au intamplat multe in cele doua zile petrecute pe Tarnava. Mai povestim si data viitoare. Ce ar mai fi de zis ? Duelul nimfelor si uscatelor cu voblerul. Si nu numai.
Sa ne auzim cu bine !
Radu Ionut Dascalescu