Pesti mari in Romania. Salau peste 9 kg, Mures, catch&release by Andrei Sava!

 

 

 

Primăvara este perioada în care şalaii sunt deosebit de activi, atacând de cele mai multe ori tot ce le trece prin faţă. Mai ales masculii, care devin foarte agresivi. Inainte ca apele Mureşului să crească şi să se tulbure, înainte de a începe prohibiţia, am pornit în căutarea şalăilor. Eram şi curios să‑mi încerc noua lansetă de casting, construită pe un blank de‑a dreptul dur, un blank Phenix K2 ce aruncă până la 2 oz (56 g), dedicat aplicaţiilor grele. Eram interesat să văd cum se comportă cu gramaje mai mici, cu năluci mici, cu năluci mari... în fine... speram să‑i fac bo tezul. Nici prin cap nu‑mi trecea cu ce şalăi o voi boteza încă de la primele partide, deşi nu ar fi de mirare, tinând cont că pescuiesc cu năluci din ce în ce mai mari pe zi ce trece.   

 

 

 

Am pescuit 2–3 ceasuri fără prezentări concrete. N‑am avut decât o atingere, o adiere la capatul firului. La fel şi Răzvan: un atac anemic, dar nici un peşteprins. Eu deja începeam să insist să ne mutăm, dar Răzvan îmi răspundea ferm: „Nu merem niciunde! Încă nu e ora, mai aşteptăm până înainte să se întunece, că începe festivalul de la San Remo!“.Iau o pauza si reiau pescuitul intr-un golf rămas în urma exploatărilor de albie. Apa aici era ceva mai caldă şi mai mult băltea decât curgea. Avea în jur de 1–1,5 m adâncime. Albiturile au început din nou să sară. Sigur era ceva prin zonă. Schimb năluci în disperare, pun rattlinuri, pun gume şi gume. Până la urmă montez un Kopyto de 6,2 cm, cu o culoare mai stridentă. Avea vibraţia mai puternică, dar nu atât de „înspăimântătoare“ ca un vobler de tip rattlin, dar nici o vibraţie abia perceptibilă, ca gumele cu care dădusem deja. Nu mă joc mult cu guma la 5–6 metri de mal şi simt că se opreşte brusc. Înţep şi, după un drill scurt – nu prea avea şanse cu lanseta mea – se iveşte la mal o frumuseţe de şalău, un mascul uşor trecut de 4 kilograme.  

 

 

Am mai dat câteva mâini cu clasicul Relax Kopyto, dar parcă simţeam că trebuie o gumă mai mare. Aveam în trusă câteva plicuri, rare şi greu de găsit, de Lunker City Swim Shad de 12,5 cm. Astea au dat rezultate de fiecare dată când am avut nevoie de ele. Au o formă mai alungită şi dimensiune ceva mai mare decât a albiturii care sărea din apă. Nu cred că am dat două lanseuri cu Lunker City, montat tot pe 7 g, până să simt un nou atac. De data aceasta, când să înţep, parcă am dat într‑un bolovan. Doar că bolovanul a început să se mişte. Aveam o lansetă ţeapănă, aşa că nu‑mi făceam griji, dar nici nu ştiam ce e la capătul firului, decât că era mai mare decât şalăul precedent. După 2–3 minute Răzvan, pregătit cu gripul să‑l apuce de buză exclamă vreo două, dar eu, încă în stare de şoc, tot nu‑mi dădeam seama cu ce aveam de‑a face, până nu l‑am scos şi l‑am cântărit cu gripul. Nici astăzi nu mai ţin minte cât cântărea exact, ştiu doar că era trecut de 21lb. Ori 21.5 lb, ori 22.5 lb, dar ce mai contează... Pentru mine era un record personal, un şalău clar trecut de 9 kg.

 

 

 

 

Câţi pescari se pot lauda cu asa ceva? Am trecut şi această captură în arhiva cu poze şi am ajuns la dilemă: ce să facem cu ditamai animalul? Recunosc că mi‑a trecut prin cap, câteva clipe, să‑l reţin, dar nu pentru masă ori pentru icre, ci pentru a‑l împăia. Mircea Ciobanu, un prieten apropiat, este cel mai iscusit din ţară şi cu siguranţă l‑ar fi putut face să arate ca şi cum atunci ar fi ieşit din apă.