5 glidere pe bune

 

 

Intrate timid pe piaţa noastră acum ceva ani, sliderele au demonstrat stil mai ales în Deltă, acolo, între ierburi, nuferi şi stuf. Şi, ca să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, trebuie să spunem că deschizător de drumuri a fost Salmo Slider, care a impresionat prin versatilitatea şi eficacitatea sa. Practic, într-o apă de doar 50–60 cm, modelul sinking poate evolua fără probleme, totul depinzând de înălţimea la care ţineţi vârful lansetei faţă de apă şi viteza de recuperare. În ape de 20–30 cm se descurcă mai bine modelul floating, ce are abilitatea de a-şi strecura cele două ancore fără multe probleme prin jungla acvatică.

 

Astăzi, oferta de pe piaţa noastră a spulberat monopolul celor de la Salmo, iar în testul nostru am ales cinci modele de slidere (glidere) sinking (scufundătoare) ce par a fi destul de populare printre pescarii de ştiucă. Vă atragem atenţia că nu este vorba despre nişte năluci tocmai ieftine, preţul mediu de 30 lei făcând, în vreme de criză, destul de dificilă încropirea unei truse dedicate exclusiv gliderelor. Vestea bună este că, dacă folosiţi un fir şi o strună de calitate, sunt şanse reduse să rămâneţi fără nălucă. Gliderele pierdute cu ştiuci mamut nu se pun. Fac parte din legendă.

 

 

 

 

Am ales cinci parametri care definesc un glider în evoluţie.

 

Amplitudinea derivei laterale, care apare alternativ stânga-dreapta la fiecare pompaj, desenează şerpuirea înotului. O amplitudine mare înseamnă o şerpuire largă, cu frecvenţă mică, în timp ce o amplitudine mică determină un traseu cu şerpuire măruntă, în care oscilaţiile au frecvenţă mai mare.

 

Unghiul derivei este unghiul la care ajunge gliderul la finalul pompajului faţă de axul longitudinal al deplasării şi determină spaţiul pe care este realizat pompajul. Astfel, cu cât este unghiul mai mare, cu atât spaţiul de evoluţie este mai redus pentru un număr dat de pompaje.

 

Balansul pe flancuri este acea oscilaţie în plan longitudinal care apare în timpul tracţiunii pe pompaj.

 

Viteza de plonjare este rata cu care gliderul se scufundă în timpul stopării, iar controlul reprezintă măsura în care gliderul răspunde cu o evoluţie optimă în timpul pompajelor.

 

Aprecierile din test, făcute în timpul pescuitului cu aceste năluci, fac referire la intensitatea parametrilor, nu la calităţile gliderelor respective.

De asemenea, am acordat atenţie modului în care materialele din care sunt realizate gliderele din test s-au comportat la impactul accidental cu pietrele de pe mal, cu barca sau cu diferite corpuri dure şi mai ales cum au rezistat agresiunii repetate datorate contactului cu dinţii ştiucii.

 

 

 

 

 

 

Datorită amplitudinii mici a oscilaţiei, Salmo Slider este ideal atunci când trebuie să insistaţi cu prezentări pe spaţii mici–medii, în compania unor ştiuci slab active, care nu atacă decât prăzi care se deplasează lent. Viteza medie de plonjare a gliderului şi oscilaţia discretă care apare atunci când voblerul se scufundă în stopare fac foarte atractiv pentru răpitor acest timp al evoluţiei, multe dintre atacuri apărând în astfel de momente.

 

 

Răşina care acoperă năluca nu este foarte rezistentă, foarte probabil şi din cauza slabei rezistenţe a materialului plastic din care este realizat corpul nălucii. După câteva atacuri, gliderul Salmo începe să-şi piardă paternul cromatic de acoperire şi devine parţial alb.

O altă problemă a acestei năluci este preţul, unul dintre cele mai mari de pe piaţă la această clasă de năluci. Corelat cu oferta generoasă a concurenţei în materie de glidere şi cu perisabilitatea accentuată a gliderului Salmo, se poate spune că preţul este o intimidare, chiar şi la adresa celui mai pasionat pescar de ştiucă.

 

 

 

 

 

Buster Jerk este un glider cu şerpuire largă, ideal pentru a explora zone întinse. Are o dinamică naturală şi se simte bine în ape cu vegetaţie ceva mai rarefiată, unde capătă evoluţia ideală cu un pompaj rar, care îi dă timp să-şi termine accelerările stânga–dreapta. Plonjează cu o viteză mică şi pauzele din timpul pompajelor îi pot da răgazul necesar pentru a recăpăta adâncimea dorită. Pescuiţi cu vârful cât mai aproape de apă, deoarece Buster Jerk are tendinţa să se ridice în pompaj.

 

 

În timpul plonjării nu are o vibraţie specială, care să-i confere un plus de atractivitate, Buster Jerk fiind mai degrabă gândit să provoace atacurile ştiucilor active pe porţiunea activă a evoluţiei. Veţi obţine un control maxim asupra dinamicii acestui glider doar păstrând cadenţa adecvată, ruperile de ritm afectând de multe ori negativ o prezentare corectă. Vopseaua de la paternurile cromatice mate cedează repede în contact cu dinţii ştiucii, chiar dacă materialul plastic din care este realizată năluca este compact, dur, şi nu pare să fie afectat de contactul repetat cu peştele răpitor.

 

 

 

 

 

Gliderul de la Savagear, un fast diver specializat, este şi cel mai rapid în scufundare din testul nostru. Forma sa alungită şi grosimea redusă corespund acestui scop, balansul pe flancuri fiind redus în pompaje cu amplitudine mică–medie. Amplitudinea voltei în pompaj este mare, dinamica fiind caracterizată de o şerpuire amplă. Făcând parte din familia de glidere fast diver, Deviator Belly introduce un plan vertical important în evoluţie. Fiecare pompaj determină atât deplasarea pe coordonata orizontală prin derive alternative stânga–dreapta, cât şi ridicarea nălucii. Stoparea dintre pompaje îi dă timp gliderului să se scufunde, acest detaliu determinând apariţia unei evoluţii în dinţi de fierăstrău pe coordonata verticală. Dacă pompajele au cadenţa ideală, evoluţia acestui glider va fi compusă orizontal–vertical, stopările mai lungi dându-i şi şansa să zăbovească în substrat, acolo unde pot fi ştiuci la pândă.

 

 

Ca orice glider greu în raport cu dimensiunea sa, este dificil de controlat şi nu de puţine ori o mică nesincronizare a pompajelor cu deriva laterală îi anulează evoluţia. Vestea proastă este că Deviator Belly este făcut să evolueze în straturile profunde ale apei, dincolo de capacitatea noastră de a menţine un contact vizual cu năluca, ceea ce face şi mai dificilă obţinerea unei dinamici optime. Corpul nălucii, realizat din plastic, este gândit ca un corp de rezonanţă, cu mai multe camere etanşe, care să amplifice zgomotul făcut de bilele interioare. Dezavantajul este că, prin lovire puternică de corpuri dure, năluca se poate fisura, intrarea apei într-una din camere provocând pierderea echilibrului atât de necesar unei evoluţii optime.

 

 

 

Chiar de la prima vedere se poate spune că Dorado Drunk este o copie ceva mai groasă în secţiune şi mai “îndesată” a modelului Salmo Slider. Din fericire, producătorul nu s-a mulţumit cu o copie chinezească şi a făcut modificări care îi dau personalitate acestui glider. Are capacitatea de a vira în derivă destul de rapid la 90 de grade faţă de axul pe care se face tracţiunea, ceea ce îi dă o evoluţie pe spaţii mici şi permite astfel pescarului să insiste cu multe pompaje pe zone restrânse atunci când ştiucile sunt slab active. Are o oscilaţie interesantă pe plonjare, ceea ce-l face să fie atractiv pentru răpitor pe acest timp al evoluţiei. Corpul realizat din material plastic compact e rezistent la lovire, chiar dacă este destul de expus la penetrare de către dinţii ştiucii.

 

 

Aşa cum am văzut, aspectul compact şi grosimea mare a corpului desemnează acest glider pentru un joc nervos pe spaţii mici şi aş îndrăzni să spun că îl putem considera specializat pentru astfel de prezentări. Din punctul de vedere al pescarului de ştiucă obişnuit, acest aspect nu este foarte îmbucurător, deoarece năluca îşi pierde din versatilitate. Logica elementară a unor astfel de aplicaţii cu un glider compact şi greu, cu joc nervos pe spaţii mici, ne spune că este vorba despre ape cu adâncimi medii şi structuri localizate aproape de substrat. În aceste condiţii, o oscilantă este cel puţin la fel de eficientă, şi asta la un preţ mult mai mic.

 

 

 

 

Este un glider cu viteză mare de plonjare, chiar dacă nu pare un fast diver dedicat. Este singurul din test care are ochetul de prindere sub axul de simetrie longitudinală, ceea ce îi dă un balans considerabil pe flancuri în pompaj. Paradoxul lui Hiper Jerk este că reuşeşte să combine viteza mare de plonjare cu portanţa superioară care apare în timpul tracţiunii. Astfel, o serie de pompaje susţinute şi întreţinute de controlul mare pe care îl conferă năluca o pot menţine fără probleme în stratul de apă dorit, fără a accelera suplimentar dinamica. Pe stopare, oscilaţia care apare datorită plonjării adaugă un plus de atractivitate evoluţiei.

 

 

Raportat la dimensiunea sa, gliderul este foarte greu. De asemenea, la modul în care evoluează năluca, lestarea pare a fi doar efectul datorat echilibrării, şi nu o cauză, o intenţie. Cu alte cuvinte, este un glider mediu ca dimensiune, dar cu greutatea unuia mare, ceea ce reclamă folosirea unei lansete cu o putere din clasa swimbait, ceea ce nu este la îndemâna oricui. Reacţia pescarului poate fi în astfel de cazuri firească, şi anume orientarea către modele cu dimensiuni asemănătoare, dar cu greutate mai redusă.

 

 

 

 

Aşa cum se poate observa din valorile parametrilor, gliderele cu formă compactă, cele înalte, rotunjite, au tendinţa să intre în derivă sub unghiuri mari, în timp ce gliderele alungite tind să răspundă în pompaj sub unghiuri ale derivei mai mici.

Această observaţie vă poate ajuta să alegeţi un glider în conformitate cu aplicaţiile pe care le doriţi, chiar şi fără a-l testa direct. Însă abia în momentul în care îl aveţi la capătul firului veţi constata că există şi o serie de amănunte care dau personalitate fiecărui glider în parte, aşa cum este de exemplu viteza cu care modelul respectiv obţine unghiul maxim al derivei. Această viteză dictează ritmul pompajului şi defineşte în cele din urmă valoarea dinamicii sub care evoluează gliderul respectiv.

Un glider care se pretează pompajelor dese va avea un joc nervos, însă va face acest lucru pe spaţii mici, evoluţie ideală dacă vrem să insistăm pe zone restrânse. Naturaleţea cu care se mişcă aceste năluci este fără îndoială atuul principal, dar nu trebuie să uităm aici castabilitatea, faptul că pot fi lansate fără probleme la distanţe mari chiar şi pe vânt, situaţie în care oscilantele sunt ineficiente.

 

Evident că vor fi puţini aceia care vor avea în trusă toate cele cinci modele prezente în test. Cu nimic mai puţin adevărat este că fiecare dintre noi se adaptează unui anume glider pe care îl învaţă şi cu care este capabil să pescuiască într-o varietate mare de situaţii. La fel de adevărat este însă că fiecare vobler prezentat aici, cu avantajele şi dezavantajele lui, îşi găseşte un anume tip de aplicaţii în care va da cele mai bune rezultate.

 

Articol aparut in revista Pescuitul Pentru Toti