Au trecut trei luni de zile de cand ai fost investit in functie, spune-ne concret ce ai facut pana acum?
In primul rand lucruri putin vizibile din afara ARBDD, cum ar fi evaluarea situatiei interne, atat institutional, cat si ca factor uman. Acest prim pas a fost esential si mi-a demonstrat ca ” jungla” este in fapt mai mare la Tulcea decat in inima... baltii. In al doilea rand am infiintat un Corp Mobil de Control care are o predictibilitate foarte redusa in activitatea sa, deci si o eficienta foarte mare. In general activitatea de control are sincope pe de o parte datorita relatiilor care se stabilesc intre oamenii Rezervatiei si localnici, pe de alta parte deoarece actiunile de control sunt cunoscute din timp de catre braconieri. Sunt „cartite” probabil peste tot, insa sunt si baieti care stau si observa iesirile din port, iar cand pleaca o nava in control se da alarma. O alarma... de pe o locatie intermediara a traseului navei de control va da semnalul de atentionare atat braconierilor, cat si angajatilor ARBDD care nu isi fac datoria asa cum ar trebui in teritoriu si se va stii destul de exact zona in care va avea loc descinderea. Acesta este motivul pentru care controlul nu gaseste intotdeauna plase si braconieri electrici, in schimb daca te plimbi ca turist vezi neregulile din zona piscicola peste tot. Rolul Corpului Mobil este de a prinde in flagrant braconierii, dar si proprii nostri angajati care s-au infratit cu braconierii... ca sa fie bine pentru toata lumea. Pot sa spun ca plecarea in misiune se face fara sa se stie nimeni destinatia in afara de mine, iar telefoanele mobile stau toate... cuminti, adunate... la sacosa.
Cand am venit la ARBDD am gasit o starea conflictuala aproape cronica intre institutie si autoritatile locale din Delta. Aceeasi situatie conflictuala am sesizat-o si cu Federatiile Pescaresti, si cu locuitorii si cu cei implicati in turism. Era un blocaj evident al comunicarii cu factori importanti din Rezervatie si am dat o atentie deosebita acestui aspect, asa ca am plecat in balta si am vorbit cu primarii asa cum nu au mai facut-o ceilalti guvernatori. De cateva ori am condus chiar eu ambarcatiunea oficiala, imbracat ca de Delta si atunci cand intram la discutii si ma asezam la masa cu oamenii locului, multi inca intrebau cand apare guvernatorul. Se asteptau sa vina cineva cu cravata, aspect scortos si cu angajati servili care sa-l ajute sa coboare din nava. Asa am putut sta de vorba cu primarii si cu oamenii locului la ei acasa, asa am primit informatii importante despre ce ar trebui sa facem noi pentru ca ARBDD sa le faca viata mai usoara, o viata integrata in notiunea de protectie a Deltei Dunarii.
Un loc important in acest gen de abordare l-au avut plajele Corbu, Vadu, Gura Portitei, Sf. Gheorghe si Sulina, acolo unde in mod legal nu aveai voie sa faci plaja conform legislatiei in vigoare si asta mai ales datorita pozitiei alunecoase a Administratiilor anterioare. Practic Rezervatia spunea ca nu este voie, apoi isi ascundea capul in nisip si se facea ca nu vede zecile de mii de oameni care luau in fiecare an cu asalt aceste zone. Se dadeau cateva amenzi si trecea sezonul, rezervatia se acoperea cu acte si treaba mergea inainte. Sa fim bine intelesi, nu este vorba numai despre dreptul unor oameni de a se bucura de Marea Neagra pe o plaja neamenajata, dar si de nevoia de dezvoltare a unor comunitati locale prin astfel de activitati turistice, de la Sulina si pana la Corbu. Am facut multe deplasari si am reusit sa ma fac inteles ca sunt hotarat sa schimb aceasta stare de lucruri, ca va trebui sa introducem in legalitate acest fenomen. M-am inteles excelent cu primarii din Sacele, Corbu, Sfantu Gheorghe si Sulina si am realizat un cadru de colaborare prin care sa administram problema plajelor. Asa am cerut un studiu Institutului National de Cercetari Delta Dunarii prin care sa identificam zonele cele mai afectate de activitatea turistica si odata identificate, am stiut de unde pana unde vom stabili plaja deschisa turistilor. Este o plaja salbatica, neamenajata, in care nu poti face de pilda tot ce faci la Mamaia, este un concept pe care trebuie sa-l inteleaga si cei care vin aici si care cred eu ca va deveni tot mai la moda in anii care vin.
Mai sunt si multe alte lucruri pe care le-am facut, de la reasezarea si recalibrarea proiectelor care atrag bani europeni si pana la lucrul la propuneri de modificari de lege atat in zona pescuitului comercial, recreativ / sportiv si al reglementarii circulatiei ambarcatiunilor pe canalele interiorare si pe ghioluri. O sa auziti in curand mai multe despre aceste propuneri de schimbare, o sa fie unii nemultutmiti, dar cu siguranta ca cei care iubesc Delta vor fi mai multi si vor intelege ca nu mai merge la infinit ceea ce se intampla acum. Iar scopul nostru este de a reface potentialul piscicol al Deltei.
Mie unul nu imi este clar. Ce are de facut zilnic un Guvernator al Deltei Dunarii?
Daca te complaci in activitatea de rutina nu vei face altceva decat sa semnezi munti de hartii, sa participi la sedinte si tot felul de intalniri. Eu insa ma lupt sa scap din acest cerc vicios si sa ies in teren, acolo unde este lumea reala, cu problemele ei, pe care nu le intelegi stand in birou. Si sa nu uitam relatia pe care ARBDD o are cu forul tutelar, pana nu demult Ministerul Mediului si acum Secretariatul General al Guvernului, foruri tutelare cu care trebuie sa pastram o permanenta legatura. Toate astea imi iau extrem de mult timp si pot explica faptul de ce pentru prima data in ultimii 40 de ani am pescuit o singura data intre aprilie si jumatatea lui august...
Ai fost acuzat in presa din Tulcea de maimutareli la birou, figuratie si urmarirea unor interese personale. Pe cine ai suparat asa de repede?
Pai este simplu: pe cei care s-au obisnuit ca Rezervatia sa fie locul unde sa poata face si desface lucrurile astfel incat sa fie... bine pentru toata lumea. Din pacate distrugerea Deltei vine si din aceasta zona de abordare. Prima definitie a Deltei care mi-a venit in minte dupa o saptamana – doua de stat in scaunul de guvernator a sunat cam asa: „O suma nevinovata de vinovatii”. Da, asa este, toti vor cate ceva, iar la Rezervatie se poate rezolva prin neimplicare, prin interpetare a legii si uneori chiar prin eludarea legii. Sunt interese de tot felul, de la cele marunte, la cele grele, apasate. De la peshte la fonduri europene, de la stuf, la constructii ilegale si tot asa. Pe mine nu prea s-au prins de unde sa ma ia. Au incercat sa ma balacareasca, sa ma discrediteze, au fost campanii furibunde in presa locala, dar nu au avut substanta. Nu am venit la Tulcea sa fur nimic, nu am venit sa sustin niciun grup de interese. Vreau doar sa lupt pentru un ideal, acela de a reface Delta, de a-i da o sansa ei si locuitorilor ei sa creada in viitor. Nu este imposibil. Si cred ca lucrul acesta i-a speriat cel mai tare pe profitori. Cat timp voi putea continua asa? Nu stiu, dar voi juca pana in ultimul minut al meciului, cum faceau englezii pe vremuri.
Ce ai invatat sau ai descoperit in aceste trei luni de zile? Ma refer la lucruri pe care nu le stiai, desi Delta este ca si a doua casa a ta.
Am invatat ca Delta – nici macar pentru un pescar inrait – nu inseamna numai pescuit. Pentru a lupta impotriva raului nu este suficient sa rezolvi braconajul. Sunt multe alte probleme care trebuie tratate cu seriozitate, de la lipsa unei alternative ocupationale pentru locuitori si pana un cadru legislativ care sfideaza efectiv logica bunului simt. Iata, de pilda cherhanalele au facut legea in ultimii 27 de ani. Rezultatul se vede cu ochiul liber: pescarul este un fel de sclav modern. Nu poate vinde conform legii pestele decat la cherhana, la pretul pe care aceasta il impune. Adica pe bani foarte putini. Iar acest lucru face ca pestele recoltat sa plece din Delta, sa nu exoste o piata locala de peste, unde pescarul comercial sa vanda pestele la pretul pietei, ca orice producator agricol din pietele noastre. Cu fiscalizare si tot tacamul. Ma voi lupta sa schimb aceasta stare de lucruri. In aceasta ordine de idei eu nu pot accepta faptul ca politica de subventii prefera activitatea agricola si cresterea de vite si oi in Delta, in timp ce ignora cu desavarsire activitatile piscicole. Asa s-a ajuns ca o treime din Delta sa stea pe uscat, asa am ajuns sa avem foste amenajari piscicole ajunse teren de pasunat. Este Rezervatie sau este ferma? Ce cautam noi cu asta in patrimoniul universal UNESCO? Unde sunt biodiversitatea si activitatea sustenabila care definesc o zona umeda ca Delta Dunarii?
Eu, ca ecologist convins si promotor al sistemului de pescuit sportiv in regim catch and release la noi, spun cu toata responsabilitatea ca daca m-as fi nascut in Delta, as fi devenit probabil un braconier. Pentru ca nimeni dintre cei care au avut putere de decizie de-alungul timpului nu s-au sinchisit sa faca ceva pentru a le da locuitorilor sansa unei alternative la pescuit, pescuit asa cum se face acum, ca acces direct si primitiv la resursa piscicola, nu acvacultura. Daca foamea iti umbla prin minte, vei rupe capul stiucii indiferent de consecinte, si vei face acest lucru tocmai cand este plina de icre, pentru ca asa este mai rentabil. Asa iti iei intr-un sezon – doua barca noua, motor si incerci sa te chivernisesti. Este singura modalitate sa faci ceva notabil in viata ca locuitor al baltii... Acum lucrez impreuna cu organizatii si asociatii din Delta la o strategie a Rezervatiei care are darul sa schimbe orizontul sumbru pe care il sesizam cu totii, atat locuitori cat si cei din afara, indragostiti de acest spatiu dintre Bratele Dunarii. Acesta va fi, daca vreti, un adevarat manifest pentru o Delta aflata la capatul puterilor sale de refacere. Totul cu solutii si mai ales cu identificare a butoanelor la care trebuie umblat pentru a schimba legile in bine.
Se tot vehiculeaza ideea de mafia Deltei. Exista? Din cine este compusa in opinia ta?
Nu exista o Mafie a Deltei. Exista in schimb gasca de baieti locali, ii numeri pe degetele de la doua maini, care au supt toata seva Deltei numai in beneficiul lor. Nimic pentru cei in jur de 10.000 care traiesc aici, nimic pentru sutele de mii de turisti care vin in Delta. Partea trista este insa ca acesti oameni s-au obisnuit sa vorbeasca in numele „poporului” asuprit de Rezervatie. Ei arata mereu cu degetul catre Rezervatie atunci cand locuitorii se plang ca o duc greu. Asta este lupta lor, sa demonstreze ca nu ei – profitorii – sunt cei care se bucura de resursele Deltei si le saracesc – cei care sunt o piedica in calea prosperitatii generale, ci Rezerzervatia, care ingradeste accesul la resursele naturale. In jurul lor sa tes tot felul de interese care duc la subsidiare si tot asa. Daca vrei parerea mea, ei bine, atunci iata cum sta treaba: cea mai puternica presiune se resimte din zona celor care beneficiaza de banii europeni destinati Deltei, si aici ma refer in principal la decolmtari. Urmeaza agricultura, cu subventiile ei si mai ales cu faptul ca in pofida interdictiei totale sunt unii jucatori importanti care folosesc chimicale (ingrasaminte, pesticide, substante de destufizare). Pe locul trei, abia pe locul trei, a ajuns pestele. Da. Pentru ca resursa este atat de distrusa, incat marii jucatori din domeniu, cherhanagii grei, deja se uita spre alte domenii de activitate. Turismul nu-l vad pe nicaieri, cu toate ca sunt investitii majore, dar nu vad presiune decat cel mult din partea „particularilor”, cei cu barci rapide, care fac taximetrie si duc turistii peste tot pe unde nu este voie.
Cat crezi ca rezisti in aceasta functie?
Probabil pana ii supar mai tare pe cei despre care vorbeam mai sus.
Care sunt problemele majore ale Deltei si ce crezi ca poti schimba?
Problemele majore le-am enuntat mai sus, dar mai sunt si altele. De pilda faptul ca nu a adus nimeni la masa reprezentatii pescuitului comercial, ai pescuitului sportiv si ai turismului. Chiar de saptamana aceasta incep. Intai voi avea o intalnire cu o parte dintre cei implicati in turism. Apoi cu pescarii comerciali si in final cu cei sportivi. Concluziile le vom trage in cadrul unei mese comune. Astept cu interes sugestii, probabil ca unele dintre ele vor intra in Strategia Deltei, pe care eu o mai numesc si Carta Alba a Deltei Dunarii. Un lucru este clar: pentru a putea merge mai departe in cele trei directii importante de activitati sustenabile in Delta Dunarii, este nevoie de reguli coerente si aplicabile, cat si de restrictionari suplimentare. Fara asta nu se poate, daca vrem sa salvam Paradisul.