Cu spinnerbaitul in Delta Dunarii

luni, 16 decembrie 2013 | 4703 afişări

Până acum un an am privit cu mare reticenţă spinnerbaitul – nişte fleoştoroace colorate, prinse pe o rotativă. Cu timpul, veştile despre partide excepţionale şi capturi-trofeu mi-au dat de gândit. Cu îndoiala în suflet, l-am rugat pe Petre German să îmi împletească câteva „fuste”, pentru o partidă desfăşurată de curând, undeva în Delta Dunării. Rezultatele unei fabuloase partide de două zile şi jumătate? Peste două sute de ştiuci între 2 şi 4 kilograme, dintre care şapte au reuşit să treacă ştacheta celor 5 kilograme! Spinnerbait sau ce?!

O dubla de senzatie

Nu sunt un fan al rotativelor, aşa că nu prea m-am dat în vânt după spinnerbaituri. În fond, îmi păreau tot un fel de rotative, ceva mai împopoţonate. După câteva pescuieli de vis, iată câteva concluzii practice:

- Spinnerbaiturile se pretează deopotrivă pescuitului pe apă mică şi celui în canale adânci. Diferenţa este făcută de gramajele diferite. La 7 grame, fusta îi conferă nălucii suficientă flotabilitate pentru a putea capta atenţia ştiucilor care pândesc într-o palmă de apă. La 14 grame, ea traversează rapid cei 2–3 metri ai unui canal, explorând straturile profunde.

- Recuperarea nu presupune tehnici speciale – o recuperare liniară, curată, poate fi suficientă. Singurul neajuns ţine de dificultatea recuperării lor în ochiurile înguste din marea de brădiş, unde lingurile sau voblerele plutitoare fac legea. Pe de altă parte, evoluează foarte bine pe cădere. Amatorii de jigging nu vor fi aşadar dezamăgiţi! Stoparea recuperării, care de multe ori declanşează atacul asupra oscilantei, este la fel de uşor de obţinut şi în cazul spinnerbaitului. În repaus, fusta se desface ca o paraşută, cu ondulaţii foarte atractive pentru răpitor. După un atac ratat – perceput adesea ca o „înmuiere” a firului, similar oscilantelor – nu trebuie decât să oprim recuperarea, noul atac survenind imediat.

Spinnerbait cu carlig de trailer

Spinnerbaitul este o nălucă armată cu un singur cârlig – şi acela protejat de o „fustă”, un skirt din filamente de silicon. În plus, montajul pe o sârmă îndoită în unghi protejează suplimentar în caz de agăţătură. Practic, le poţi lansa printre copaci, printre buruieni ş.a.m.d., cu risc minim de a agăţa structurile respective. Singura care le-a venit de hac a fost mătasea-broaştei…La primele driluri mi-a fost teamă că peştele se eliberează uşor. Cei care pescuiesc frecvent cu silicoane ştiu cât de frecvente sunt ratările, mai ales dacă le armăm pe cârlige offset. În schimb, fusta siliconică eliberează prompt cârligul.

Este meritul celui care mi-a meşterit nălucile respective să fi folosit cârlige foarte rezistente, ratările fiind excepţional de rare. În majoritatea cazurilor, agăţarea s-a produs temeinic, în marginea laterală a maxilarului sau în profunzimea gâtlejului, lăsând peştelui şanse minime de eliberare. La sfatul unui prieten, am armat spinnerbaiturile cu un al doilea cârlig, un trailer menit a creşte procentul înţepărilor.

După ce m-am convins că înţeparea e fermă, am armat al doilea cârlig cu shaduri. Jocul acestora a crescut atractivitatea monturii. În plus, am câştigat mărime şi greutate pentru nălucă. Nu întâmplător, combinaţia s-a dovedit extrem de utilă în faţa peştilor mofturoşi, aducându-mi capturi de dimensiuni ceva mai mari.

Apropo de mărime – dacă rotativele simple sunt creditate a fi pasiunea mârliţelor, spinnerbaitul a scos din apatie ştiuci de dimensiuni incomparabil mai mari decât cele ale vecinilor care au rămas fideli nălucilor soft sau chiar voblerelor.