Scopul
oricărui pescar din lumea asta este să prindă ori cât mai mult, ori cât mai
mare. Atunci când participi într-o competiţie, vrei să obţii un rezultat cât
mai bun, aşa că eşti obligat să faci asta, trebuie să fii cât mai eficient.
Experienţele trăite cu ocazia antrenamentelor, dar mai ales a concursurilor
dedicate bibanului, mi-au arătat că sunt situaţii în care capturarea acestuia
devine extrem de dificilă. Unora probabil că nu o să le vină să creadă când le
spun că am alergat trei ore pentru a prinde un biban. Şi pot spune că am fost
norocos că l-am prins şi pe acela.
Sunt alţii care au făcut asta pe durata unui
întreg concurs, adică 7–8 ore, şi nu au reuşit. Percepţia generală în rândul
pescarilor în legătură cu bibanul este că acesta poate fi capturat destul de
uşor, că este un peşte cam “prost”, care atacă tot ce-i trece prin faţa ochilor
şi că nu-i nevoie de cine ştie ce ştiinţă ca să-l prinzi. Ca urmare, puţini
sunt cei care acordă prea multă atenţie “sculelor” şi tehnicilor de pescuit
bibanul.
Echipament adecvat
Fiind vorba despre un
peşte de dimensiuni mici în general, este indicat să folosim lansete din clasa
light, ultra light, cu puteri de aruncare între 1 şi 7 grame, asortate cu
mulinete mărimea 1000–1500 şi fir textil sau mono cât mai fin, 3 kg în cazul
multifilamentului şi 0,135-0,155 monofilament fluo.
Localizare
Structuri vizibile sau “invizibile”:
copaci scufundaţi, praguri, pietre, platouri, plauri, curent de apă, picioare
de pod, cocioc, iarbă. De multe ori localizezi bibanul prin atacurile vizibile
la suprafaţa apei; trebuie insistat în zonele în care se văd peştişori sărind
sau umblând în bancuri. Vara, la prima oră, pe lângă maluri, în apă mică cu
vegetaţie. Apoi se retrag pe apă mai adâncă. Acelaşi lucru se întâmplă odată cu
răcirea apei.
Nadirea
Este important ca,
după ce i-ai localizat, să le menţii interesul, să-i ţii adunaţi. Treci de la
vobler sau cicadă la jig ori invers, schimbi culoarea, mărimea nălucii, stilul
de recuperare sau tipul de nălucă.
Tehnica
Tehnica de pescuit trebuie
să fie cât mai activă. Având în vedere faptul că bibanii umblă mereu în aflarea
prăzii, trebuie să-i căutăm, să fim atenţi mereu la semnalele pe care prezenţa
lor le oferă. De multe ori se întâmplă ca, după ce ai capturat un biban, încă
vreo trei-patru să-l urmărească disperaţi până la barcă. Următorul lanseu să
fie scurt, sub barcă sau la câţiva metri, în zona în care au dispărut
urmăritorii. Nu de puţine ori am prins bibanii chiar sub barcă sau în mijlocul
lacului, în jurul unui plaur sau a unui copac.
Ponturi
– Pescuiţi în
zonele în care apar schimbări ale temperaturii apei, indicate de sonar sau zone
cu apă mai mică, plauri, stuf.
– În lipsa
sonarului începeți cu tatonarea fundului cu un jig mai greu, apoi, după ce ați
identificat o zonă care promite, pescuiți la trenă până aveți atac, după care
insistați pe locul respectiv.
– Folosiți jigurile colorate – alb, negru, roşu,
galben fluo, roz – fac diferenţa în anumite situaţii.
– Foarte
importanți sunt ochişorii aplicaţi pe jig, cicadă, dandineta sau cei de pe
volbere, fiind bine cunoscut apetitul bibanului pentru ochiul de “biban”.
– Aveți pregătite întotdeauna două monturi: una
cu monofilament şi alta cu multifilament. În cazul în care aveți o singură
lansetă, asigurați-vă să mai aveți măcar un tambur de rezervă.
Echipament
Sonarul: folosit
mai ales la pescuitul din barcă, ajută la identificarea structurilor submerse;
cu cât este mai performant, cu atât cantitatea şi calitatea informaţiilor
primite sunt mai mari, ca urmare timpul dedicat pescuitului creşte.
Lansetă: light-ultra
light, cu putere de aruncare 1–7 grame, fast (jiguri) sau medium-fast pentru
năluci reactive (vobler, spinnerbait, rattlin), 1,80–2 m, carbon.
Mulinetă: mărime 1000–1500,
cât mai uşoară şi potrivită cu lanseta.
Fire: 0,10–0,16 mono, fluo
sau normal, fluorocarbon; multifilament 1–3 kg.
Năluci: bibanii au gura mică, aşa că nălucile
trebuie să fie de dimensiuni mici, între 2 şi 6 cm; plastice, spinnerbait,
cicade, linguriţe, voblere de suprafaţă, floating, sinking, suspending.
Năluci
De reţinut că bibanii preferă
năluci în culori cât mai vii, chartreuse, galben fluo sau roz fluo, combinaţii
de două-trei culori. Nu sunt de neglijat culorile naturale, mai ales primăvara
şi toamna târziu (pumpkin cu tot felul de inserţii, glitter negru, roşu, verde).
Cristi Anghelina
Articol aparut in revista
Pescuitul Pentru Toti
Dezbate subiectul pe forum.