1. Cum a fost 2014? Mai este șalău pe Dunăre?
Una peste alta, a fost un an bun... S-a făcut multă apă, cu tot ce derivă de aici: ţânţari, broaşte, orez... Şi, desigur, pește. Mă şi mir că am mai prins câte ceva la volumul de apă de pe Dunăre. Şi a fost, nu glumă. Cinci sau şase viituri (+500 cm cotele pe zona Km 500 - Km 250) de la ridicarea prohibiţiei şi până la sfârşitul anului mi-au schimbat/stricat toate calculele şi statisticile anilor anteriori. Nu-mi amintesc să fi fost 10 zile de cotă stabilă +/-50 cm. Deşi un an dificil hidrologic, șalău mai este. Iar trăsăturile sunt la fel: ciocane care slăbesc matisajele de pe lansete custom. Poate şi din acest motiv pescuiesc cu lansete de serie. :D
2. Cum te pregăteşti pentru 2015 – echipament, cote vizate, locuri, timpi, alinierea planetelor, record?
Pentru 2015, pregătirea a început în 1985 cu primul șalău prins pe lacul Cernica (la dandinetă) şi de atunci nu mi-am mai găsit liniştea... Voi continua ce am făcut şi în 2014, mai precis mă voi adapta la situaţie... Am renunţat la încăpăţânarea de a căuta șalăul cu orice preţ, pe orice cotă sau temperatură. Aşa că am pescuit la somn, avat, crap... cu replieri la șalău, în scurte ferestre de cote sau de vreme. Pentru ca mai apoi să mai pescuiesc iar la crap, somn... toate acestea fiind hotărâri luate de multe ori de pe-o zi pe alta. În funcţie de numerele de aur, adică de Sfintele Cote. Cele de mai sus, în teorie. În practică, mă aştept la acelaşi an dificil, cu precipitaţii şi cote mari. Chiar acum, în timp ce citiţi, Dunărea are o cotă de +400 cm (pe aceeaşi zonă de sud). Fapt pentru care, pe lângă mentenanţa barcă&motor, mi-am refăcut stocurile de jiguri mari 3-4 oz şi chiar pregătind o contraofensivă cu 5 şi 6 oz (140-167 g). Cârlige modificate, jiguri vopsite, plumbi de crap, ancore de diverse mărimi, 3-4-5-7 kg. Nu mă pot abţine şi îmi place să le meşteresc singur. Cote preferate? Ar fi sub 200 cm, indiferent de zonă, cu apă mai puţină, mai rămân doar 2-3 praguri de mal de explorat. Opusul e când avem cote mari şi Dunărea iese din matcă. Peştele are o infinitate de structuri, de la praguri, copaci, cioate... Localizarea peştilor devine o adevărată loterie. Iar rezultatele sunt pur şi simplu întâmplătoare...Cât despre alţi factori – timp, astre zâmbitoare sau nu, barometru şi altele asemenea –, eu nu cred în ei. Nu am timp să cred sau să iau în calcul şi asemenea variabile.
3. Ce trebuie să ştie orice pescar înainte să meargă la pescuit pe Dunăre după șalău? Ponturi şi siguranţă.
Trebuie să ştie că renunţă, cel puţin la început, la confortul călduţ al bălţilor cunoscute... Am o vorbă: „Dunărea înfrânge pe oricine” şi, mai în glumă sau mai în serios, aşa este. Dar! Odată ce pescuieşti de câteva ori la Dunăre, vei avea de ales între pilula albastră şi cea roşie. :)
Blue: Fote-l pe ăla care-o mai merge la Dunăre...
Red: Fote-l pe ăla care-o mai merge la baltă...
Odată acceptate şi depăşite aceste zbuciumuri sufleteşti, odată ajunşi pe mal de Dunăre sau în barcă, vom vedea că 2-3 trăsături şi doi şalăi cu dinţi de diamant au o aură aparte. Cât despre acele trăsături „ciocan” (citite prin reviste), ei bine, la acea senzaţie se reduce tot. O veţi trăi din nou şi din nou, în metrou, la jobul mai mult sau mai puţin corporatist, acasă, în timp ce sorbiţi din ciorbă... încă mai e timp să vă răzgândiţi. :P Ar mai trebui să ştie să studieze prognozele meteo, direcţia vântului şi, cel mai important, direcţia vântului raportat la curentul Dunării. Astfel, un vânt de 20 km/h în sensul curentului nu ne va deranja cu nimic şi vor fi valuri de-o palmă, dar acelaşi vânt contra curentului ne va strica ziua, cu valuri de peste 50 cm înălţime. Am văzut sau auzit de entuziaşti ai spiningului cu teoria „mergem orice ar fi”. Eu nu merg în orice condiţii, deşi pescuiesc noaptea în mijlocul Dunării, sau iarna la -10 °C, dar mereu voi ţine cont de vânt şi de cote. Până la urmă, mă duc să pescuiesc, nu să supravieţuiesc!
5. Fire, jiguri, curent (Sfânta Treime)
Aici „toate-s vechi şi nouă toate”. Rămân fidel aceluiaşi Power Pro de provenienţă USA, la șalău 8 şi 10 lbs. Dacă creşte riscul de întâlnire cu somnul, trec pe 15-20 lbs, iar mai sus de 20 lbs, deja încep să lăcrimez... La 30-50 lbs, mi-ar trebui un jig făcut din tungsten (19 g/cm cub) sau din inima unei stele neutronice: adică o greutate mare la un volum cât mai mic... Dar pentru SF-uri vă recomand Isaac Asimov, deocamdată am doar jiguri de 167 g, care probabil nu vor putea fi lansate cu fire mai mici de 10lbs.La subiectul fire, cred că orice pescar de Dunăre e în continuă dilemă... Cât de subţire trebuie să fie un fir gros? Recunosc: sunt dependent de fire subţiri şi, oricât încerc să optimizez situaţiile, uneori îmi dă pește mare (somn, bluefin tuna, dragoni subacvatici) şi rămân cu buza umflată...Dar undeva în mintea mea ştiu că fineţea aduce o trăsătură în plus. Iar la șalău există un singur fir pentru mine: SUBŢIRE! Apoi sunt cazurile particulare: curenţi, structuri, leader sau nu...
6. Accidente la somn şi chinez
La somn nu-s chiar accidente, deşi se întâmplă să intre somn pescuind după șalău, iar uneori şi invers... Cu timpul am observat că în unele zone intră somn mai des şi atunci pescuiesc cu fire ceva mai groase, 15-20 lbs şi leader gros 0,7 mm, fluoro sau mono. În schimb pescuitul „chinezului” pe Dunăre în câţiva ani va deveni probă olimpică. E tot mai mult şi mai frecvent, întâlnit în orice mărime, de la juveţi de 1 kg până la mistreţi de +20 kg. Am păţit de câteva ori să-mi lovească firul şi să-l înţep (mai mult sau mai puţin intenţionat) – lupta cu un chinezoi în curentul Dunării, pe fir subţire e adrenalină. O întâmplare memorabilă, acum vreo două veri... Pescuiam la trena după somn cu un medium diver de 10 cm, leader de 0,8, fir de 30 lbs... Era miezul nopţii, linişte totală... mă cam luase cu aţipeală şi brusc lanseta s-a încovoiat, mai să zboare din barcă...Am plecat în urmărirea peştelui care probabil că avea cetăţenie bulgară, fiindcă ţinea direcţia spre țara vecină... După vreo 10 minute l-am văzut pe intrus, un asiatic de 1 m şi vreo 15 kg, agăţat cu voblerul de ochi. Pe grătar a fost un deliciu.
7. Important este unde, cum şi când dai?!
„Dintre toate întrebările, cea mai grea.”Nu lanseta, năluca, sonarul, firul sau mai ştiu eu ce aduc șalău în grip. Sau, mai simplu: putem avea cele mai bune echipamente în domeniu şi totuşi la sfârşitul zilei să observă că (nici) azi nu am prins nimic. Bun, şi atunci de ce mâncăm pe pâine reviste, forumuri sau discuţii despre ultimele descoperiri ale momentului? Nu ştiu de ce, dar cred că uneori noi, pescarii, avem nevoie de terapie specializată. :)
Experiența prinde pește!
A şti cum, unde şi când reprezintă 95% din rezolvarea ecuaţiei. Iar experienţa asta se capătă ieşind pe apă sau primind ponturi de la cineva. Cineva care l-a văzut pe altcineva, cum acolo, la km n+6, ancorat aşa, la vreo 23 de metri de mal, a prins „peşte, 36 de bucăţi”. Aşa să fie? Este şi nu prea... Pentru că la Dunăre o ancorare de +/- 5 m mai aproape sau mai departe de prag înseamnă pur şi simplu alt loc. Putem insista, crezând că „las’ că tre’ să dea!”. Sau putem să ridicăm ancora şi să ne repoziţionăm. Şi, bineînţeles, trebuie să pescuim cu încredere. Cu riscul clişeului, o spun şi eu. Încrederea ne ajută în tot şi în toate... Nu trebuie să aşteptăm cotele perfecte (în mintea noastră) pentru a ieşi la Dunăre. Chiar dacă numerele (cote/vreme) nu sunt ideale, este bine să ieşim oricum. Pentru că se adună la... aţi ghicit: experienţă! Iar prinsul în condiţii dificile este infinit mai frumos. Să prinzi e uşor, oricine poate să facă asta; în condiţii ideale, orice începător va prinde şalăi. Şalăi la plural. :) Şi tocmai asta îmi place să fac, să ies în condiţii grele, deşi multe par a fi împotrivă şi să reuşesc să prind doi şalăi; ei bine, asta îmi dă o satisfacţie mai mare decât 50 de şalăi pe o baltă.Ca un adevărat şahist, am anumite poziţii şi deschideri, în funcţie de ore, pasaje din zi sau din noapte sau anumite cote pe care nu aş vrea să le scap... Când toate variabilele converg, şi nu sunt nici la Ikea, nici la job, ei bine, atunci se întâmplă „pac – lansarea, pac – șalăul”. La propriu.
8. Ce faci când eşti în drill cu un peşte mare, oricând te poate lovi (manevra, ancora etc.)?
În pescuitul pe Dunăre, o trăsătură poate însemna orice, inclusiv un somn de 50 kg... Ştiu asta, mă aştept la asta şi nu mă (mai) surprinde. Se poate întâmpla o dată pe an sau de cinci ori într-o oră.
Tocmai de aceea am în permanenţă în barca o baliză... Mă rog, poate e cam pompos spus baliză... De fapt e un pet de 5 l sub presiune, răcit la -25 °C, apoi băgat în apă fierbinte de câteva ori. Marca preferată? De băut Aqua Carpatica :), pentru baliză, Bucovina. Baliza are ataşată o carabină deschisă (în formă literei C) şi imediat după ancorare este ataşată la sfoara ancorei şi apoi pe inelul din prova... În caz de urgenţă, pește mare sau copaci, banchize de gheaţă – nu se ştie niciodată –, trag de sfoara ancorei, iar carabina, fiind deschisă, sare de pe inelul bărcii şi eliberează barca. Baliza îmi ţine sfoara ancorei la suprafaţă şi pot pleca în urmărirea monstrului. Deoarece pescuiesc cu fire subţiri, deseori am pornit şi motorul în urmărirea unui peşte. Astfel, şansele de a-l scoate cresc, fie că e un șalău mare sau somn etc. Desigur, am observat că mulţi subestimează această probabilitate, de a te întâlni cu monstrul chiar azi – „ei, măcar să dea, că văd eu după aia”. Nu e nimic de văzut... Un somn de +20 kg o ia la vale pe curent în mare viteză, astfel încât brusc îţi dai seama că e dezordine în barcă, habar nu ai de unde să desfaci ancora... voblere... jiguri înşirate – peştele trage ca nebunul, bicepsul cedează... iar secundele trec repejor. Dacă peştele găseşte în acest timp un obstacol, c’est la vie! Dar nu e un ghinion... pur şi simplu, o scăpare organizatorică. Se poate lăsa şi cu accidentări, triple, în mâini/picioare...Concluzie: ordine în barcă şi baliză în permanenţă pe sfoara ancorei.
9. Lansete bune de Dunăre (merg şi la crap:)) cu mămăligă.
Crap? Peştele ăla cu solzi mari, mustăţi şi înotătoare portocalii? Aaaaaa, da! Crapul... Minunată creatură, deşi mai minunat decât crapul este carasul. Cel puţin la gust. :) Pescuiesc în lunile de vară-toamnă (august-octombrie) la crap şi de multe ori folosesc aceleaşi lansete ca şi la șalău... Sau, dacă fac o partidă de recunoaştere, prefer să nu car lansete specializate, ci să împart ziua în două. În prima parte, să zicem 6 ore, pescuiesc la crap, iar pe înserat, salvez partida cu un răpitor. Lansetele de șalău care se pretează la crap sunt lansete puternice de 2,4 m sau 2,7 m cu puteri de până în 100 g. Anul trecut plecam cu trei lansete la mine; un Trabucco de 2,7 m, 80 g, un Pulse de 2,4 şi 15-50 g (duce mai mult) şi un Pezon&Michel de 2,4 şi 10-40 g. Lansetele mai puternice le echipam cu mono de 0,35-0,40 mm, iar Pezonul era lanseta de fineţe (0,20 mm) cu care încercam să prind caras cu pătrățica mică... Cum legile lui Murphy sunt imuabile, desigur că deseori crapul mai mare venea pe lanseta cu fir subţire... Recordul anului 2014 (în 4-5 partide) a fost un crap de 7 kg scos după un drill de vreo 10 minute... Bineînţeles pe fineţe – cârlig nr. 6 şi monofilament de 0,20 mm. Crap din barcă la Dunăre? Oricând, cu plăcere... :)
10. Dunărea e mare, când schimbi locul... poate şi în alte ţări...
Sunt începător la capitolul „alte ţări”. Nici măcar nu am bifat (ca tot românul) Grecia, Bulgaria şi tradiţionala Turcie...Sună bine asta cu pescuitul în alte ţări, dar, ciudat, în vacanţe nu-mi place să pescuiesc sau, mai bine spus, îmi place să-mi fie dor... Excursii de pescuit încă nu am făcut. Poate anul ăsta, pe la început de mai, voi vedea Dunărea la Viena şi parcă-parcă mă ispiteşte un gând... Dar sper să fie prohibiţie şi acolo. :)
11. Dacă nu merge pe Dunăre, unde mai poţi să pescuieşti la șalău?
Pe lacuri. Dar şi aici lucrurile se schimbă în rău de la an la an... Valea Argovei e în colaps sau, mă rog, cu mici răbufniri, când se mai prind câţiva şalăi... În anii trecuţi făceam câteva partide în prohibiţie, în 2014, doar una... anul ăsta nu cred că voi ajunge acolo...În 2014 am avut ca alternativă barajul de la Mihăileşti. Aproape, la 20 de minute de casă... şi uneori mai şi prindeam câţiva şalăi sau somni. În 2015, administratorul lacului a hotărât să interzică pescuitul pe baraj. Sper să se răzgândească...Şi cred că în 2015 mă voi întoarce la o mai veche dragoste: barajul de la Dridu (Ialomiţa).
12. Dunărea nu este ieftină. Consum plumb, gume şi cârlige pe un an de zile.
Conceptele astea – ieftin sau scump – sunt al naibii de relative... Când merită, nimic nu e (prea) scump...Totuşi estimez că las în Dunăre între 700 şi 1000 de jiguri/an. Plus câţiva plumbi de crap... O parte din jiguri sunt recuperate de riverani, când scad cotele, jigurile rămân în cioate, ca globurile în pom... Pentru mine, sigur nu e scumpă. Nu a fost nici când pescuiam dintr-o barcă rusească fără motor şi vâsleam doar 200 de metri. Am citit mai demult că „acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” şi mi-am dat seama că şi viceversa e valabilă.
13. Importanța sonarului
Pescuiesc de 10 ani la Dunăre, iar în primii cinci nu am avut sonar... Dar aş fi vrut. Sonarul ajută dintr-un mare punct de vedere: îţi economiseşte timpul. Da, Timpul acela controversat – există sau ni se pare? – pe care l-am contorizat în secunde ;) şi pe care îl avem cel mai puţin, viaţa fiecăruia fiind, desigur, o mare consumatoare de timp. Şi totuşi ce face sonarul? Sonarul ne arată ce e sub apă, fără să ne angajăm un scafandru... Copaci, clădiri, ambarcaţiuni model sinking... toate astea ne sunt arătate de sonar.La Dunăre, lucrurile sunt întru câtva mai simple. Cea mai evidentă structură este malul şi, ştiind acest lucru, cu ajutorul sonarului putem vedea pragurile/terasele şi, desigur, structurile submerse. Dar cum şi pragurile astea nu sunt toate la fel, eu le prefer pe cele transversale faţă de direcţia curentului, fie că le pescuiesc în amonte sau în aval... E genul de loc unde șalăul (peştele) depune efort minim de a găsi hrană... Uneori însă, găseşte un jig cu un pescar la celălalt capăt al firului...
15. Etc...
La urma urmei, lucrurile sunt simple. Sau complicate. Tot ce trebuie să facem e să aflăm care sunt „comorile” din vieţile noastre...Aţi auzit de Dunăre şi de șalăii ei şi nu ştiţi de unde să începeţi? Începeţi acum privind pe fereastră... Ştiu. Sună telefonul şi pe cer aleargă norii. Telefonul insistă; e viaţa care vă sufocă cu priorităţile ei... Dar poate ne înşelăm şi viaţa (telefoane/e-mailuri/soţie/amantă) poate să aştepte. Mergeţi pe Dunare la pescuit cu copiii, soţia sau amanta, pentru că între două trăsături, totul capătă sens...