Un salau de 10,5 kg nu este o captura cu care te intalnesti de prea multe ori in viata. Pentru un astfel de record trebuie sa fii pregatit, altfel va fi un peste pierdut si orice regrete vor fi inutile. La final, numai fotografia conteaza. In timp vom incerca sa reinviam cateva povesti care s-au pierdut prin filele revistelor de pescuit din Romania. Aventuri la pescuit, salaul lui Cristi Anghelina, 10,5 kg, 2007, Valea Argovei.
Cunosteam oarecum zona cu pricina. Nu m-am asezat pe pozitia cunoscuta, ci ceva mai in dreapta, cam in locul spre care lansam de obicei din directia opusa. Am rasucit imaginea in minte si mi-am stabilit zona catre care ar trebui sa dau de agatatura. Dupa cateva lanseuri in diagonala catre mal, am schimbat planul si am lansat paralel. Recuperam incet, tarand jigul, sa simt cat pot de bine conformatia fundului, multifilamentul de culoaregalbena si varga sensibila pe care mi-o mesterisem cu mana mea, fiind “ochii mei subacvatici”. La un moment dat, cam pe la jumatatea lanseului, am simtit ca Sliderul se opinteste in ceva, am ridicat usor de tot, am simtit ca urc pe ceva si chiar in momentul in care aveam de gand sa las jigul sa cada inapoi, am simtit muscatura.
Ar fi frumos sa pot spune ca “atacul nu m-a surprins”, insa, dupa atata amorteala si inactivitate, toate frustrarile de peste zi s-au adunat in bratul drept si am intepat scurt. Nu mi-am dat seama cat de mare este pestele. A venit usor spre mine, a plecat catre dreapta cu zumzait de frana, apoi catre stanga, l-am ridicat usor, s-a pus pe-o parte si cand a fost in zona de atac l-am insfacat cu gripul pe care il pregatisem intre timp. Acesta a fost momentul in care i-a sarit jigul din gura si a inceput sa se zbata. Asta a fost tot!
(Cristi Anghelina, Aventuri la Pescuit nr.57, anul 2007).